mergător definitie

15 definiții pentru mergător

MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, adj. (Și substantivat; rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus: Mergător-Înainte = epitet dat Sfântului Ioan Botezătorul. – Merge + suf. -ător.
MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, adj. (Și substantivat; astăzi rar) Care se deplasează dintr-un loc în altul, care umblă. ◊ Compus: mergător-înainte = epitet dat sfântului Ioan Botezătorul. – Merge + suf. -ător.
MERGĂTÓR, -OÁRE, mergători, -oare, adj. (Rar; despre o apă, un rîu; în opoziție cu stătător) Curgător. Murăș, Murăș, apă lină, De mi-ai fi tu vorbitoare, Precum ești de mergătoare! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 136. ◊ (Substantivat, învechit) Înainte-mergător = înaintaș, precursor; p. ext. persoană de frunte, cu concepții progresiste, om înaintat. Oamenii pe cari instituțiunile, împrejurările sau educațiunea i-a pus în fruntea unei națiuni sînt datori să fie înainte-mergătorii ei, să nu caute niciodată să împiedice mersul progresului. GHICA, S. XXII.
înaínte-mergătór s. m., pl. înaínte-mergătóri
mergătór (rar) adj. m., pl. mergătóri; f. sg. și pl. mergătoáre
înaínte-mergătór s. m., pl. înaínte-mergătóri
mergătór adj. m., pl. mergătóri; f. sg. și pl. mergătoáre
ÎNAINTE-MERGĂTÓR s. v. antecesor, înaintaș, precursor, predecesor, premergător.
MERGĂTÓR adj. v. curgător.
înainte-mergător m. 1. predecesor; 2. supranumele sfântului Ioan Botezătorul.
înainte-mergător, -oáre adj. și s. Răŭ zis îld. înaintaș, premergător saŭ precursor (supranumele luĭ Ion Botezătoru).
înainte-mergător s. v. ANTECESOR. ÎNAINTAȘ. PRECURSOR. PREDECESOR. PREMERGĂTOR.
mergător adj. v. CURGĂTOR.
înainte-mergător, (1) înainte-mergători s. m. 1. Antemergător. 2. (Sg., art.) Nume dat în Biblie sfântului Ioan Botezătorul. – Din înainte + mergător.
mergător, mergători s. m. pantofi, încălțări.

mergător dex

Intrare: mergător
mergător adjectiv