Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru mereu

MER├ëU, -├ëIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. F─âr─â r─âgaz, ne├«ncetat, ne├«ntrerupt, continuu, ├«ntruna; la intervale scurte. ÔÖŽ Din ce ├«n ce mai mult. Se dep─ârteaz─â mereu. 2. (Reg.) ├Äncet, f─âr─â grab─â, domol; alene, lini╚Ötit, potolit. II. Adj. 1. (├Änv. ╚Öi reg.) Care se ├«ntinde unul dup─â altul; ne├«ntrerupt; p. ext. care se ├«ntinde p├ón─â departe, ├«ntins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre fiin╚Ťe) Mul╚Ťi, numero╚Öi. ÔÇô Cf. magh. mer├ ÔÇ×rigid, fixÔÇŁ.
MER├ëU, -├ëIE, merei, -eie, adv., adj. I. Adv. 1. F─âr─â r─âgaz, ne├«ncetat, ne├«ntrerupt, continuu, ├«ntruna; la intervale scurte. ÔÖŽ Din ce ├«n ce mai mult. Se dep─ârteaz─â mereu. 2. (Reg.) ├Äncet, f─âr─â grab─â, domol; alene, lini╚Ötit, potolit. II. Adj. 1. (├Änv. ╚Öi reg.) Care se ├«ntinde unul dup─â altul; ne├«ntrerupt; p. ext. care se ├«ntinde p├ón─â departe, ├«ntins, vast. 2. (Reg.; la pl.; despre fiin╚Ťe) Mul╚Ťi, numero╚Öi. ÔÇô Cf. magh. mer├ ÔÇ×rigid, fixÔÇŁ.
MER├ëU1 adv. (Indic─â continuarea sau repetarea unei ac╚Ťiuni ori durata ne├«ntrerupt─â a unei st─âri) Ne├«ncetat, necontenit, ├«ntr-una, f─âr─â r─âgaz, continuu. Ghervane vechi... Se duc spre mun╚Ťi ╚Öi curg mereu din zare. IOSIF, P. 26. Dinc─â... mereu ├«╚Öi scoate ceasornicul, mereu prive╚Öte pe fereastr─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 208. Deasupra criptei negre a sf├«ntului morm├«nt Se scutur─â salc├«mii de toamn─â ╚Öi de v├«nt, Se bat ├«ncet din ramuri, ├«ng├«n─â glasul t─âu... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. EMINESCU, O. I 129. ÔŚŐ (├Änt─ârit prin ┬źtot┬╗) Dar tot mereu g├«ndesc cum ne iubir─âm, Minune cu ochi mari ╚Öi m├«n─â rece. EMINESCU, O. I 120.
MER├ëU2, -├ëIE, merei, adj. (Regional) Care se ├«ntinde p├«n─â departe; vast, ├«ntins, nesf├«r╚Öit. Codrii merei... se v─âd spre dreapta. SADOVEANU, N. P. 19. Dorul t─âu, bade, ╚Ö-al meu De ╚Öi-ar face-un pod mereu. Pod mereu p├«nÔÇÖ la Bra╚Öeu S─â treci, bade, tu ╚Öi eu. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 140. Ca vulturul se uita... Peste c├«mpi merei pustii. ALECSANDRI, P. P. 198. ÔŚŐ Fig. (Rar) ├«ncordat, ├«ntins. Trei cai alearg─â-n urm─â-i selbatici de merei. CO╚śBUC, P. II 196.
MER├ëU2, -├ëIE, merei, adj. (Reg.) Care se ├«ntinde p├ón─â departe; ├«ntins, vast. ÔÇô Comp. magh. mer├ ÔÇ×absolutÔÇŁ.
mer├ęu1 (├«nv., reg.) adj. m., pl. mer├ęi; f. sg. ╚Öi pl. mer├ęie (-re-ie)
mer├ęu2 adv.
mer├ęu adj. m., pl. mer├ęi; f. sg. ╚Öi pl. mer├ęie (sil. -re-ie)
mer├ęu adv.
MER├ëU adj. v. continuu, cuprinz─âtor, degerat, etern, ├«nghe╚Ťat, ├«ntins, larg, mare, necontenit, necurmat, ne├«ncetat, ne├«ntrerupt, nesf├ór╚Öit, paralizat, permanent, perpetuu, vast, ve╚Önic.
MERÉU adv. 1. v. continuu. 2. v. întotdeauna. 3. v. întruna.
MERÉU adv. v. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, lin, liniștit, ușurel.
Mereu Ôëá ├«ncontinuu, nicic├ónd, niciodat─â
mer├ęu adv. ÔÇô 1. (Trans., adj.) Continuu, f─âr─â ├«ntrerupere. ÔÇô 2. ├Äncontinuu, ne├«ntrerupt. ÔÇô 3. Totdeauna, f─âr─â ├«ncetare. ÔÇô 4. (Banat, Olt.) Calm, lini╚Ötit. Origine necunoscut─â. Cuv├«nt pu╚Ťin studiat. Unica ipotez─â cunoscut─â, care-l pune ├«n leg─âtur─â cu mag. mero ÔÇ×curatÔÇŁ (Bogrea, Dacor., I, 270; Scriban), nu pare potrivit─â. Se folose╚Öte ├«n toate provinciile rom., dar nu se afl─â ├«n dialecte. Ar putea fi un der. de la mere, forma dialectal─â a lui merge ÔÇ×a p─â╚Öi; a continuaÔÇŁ; dar der. cu suf. -eu, nu este curent─â. Pentru sensul adj., cf. Pa╚Öca, Dacor., X, 315.
MERÉU1 adv. 1) Tot timpul; fără răgaz; întruna; încontinuu. 2) Tot mai mult; fără sfârșit. /Orig. nec.
MERÉU2 ~ie (~i, ~ie) Care se întinde fără întrerupere; neîntrerupt. /Orig. nec.
mereu a. continuu: ├«n codrii mereu pustii AL. ÔĽĹ adv. ├«ntrÔÇÖuna, f─âr─â ├«ncetare: plou─â mereu. ÔĽĹ n. Mold. lemn f─âr─â noduri. [Origin─â necunoscut─â].
mer├ę┼ş, -├ę─şe adj., pl. f. tot a╚Öa (cp. cu ung. mer├Â, curat, absolut). Vech─ş. Continu┼ş, ├«ntins, imens: codri mere─ş, p─âdur─ş mere─şe (╚Öi az─ş ├«n Trans.: c├«t e dealu de mere┼ş). Pod mere┼ş (╚Öi az─ş ├«n Serbia), pod permanent, stabil, fix (nu umbl─âtor). Est. Lemn mere┼ş, lemn r─âtund, oble╚Ť, nedespicat (V. drughinar). Adv. Continu┼ş, ne├«ncetat, ├«ntrÔÇÖuna: plo┼şa mere┼ş. Trans. Ban. Olt. ├Äncet, domol: st─â─ş mere┼ş!
mereu adj. v. CONTINUU. CUPRINZ─éTOR. DEGERAT. ETERN. ├ÄNGHE╚ÜAT. ├ÄNTINS. LARG. MARE. NECONTENIT. NECURMAT. NE├ÄNCETAT. NE├ÄNTRERUPT. NESF├ÄR╚śIT. PARALIZAT. PERMANENT. PERPETUU. VAST. VE╚śNIC.
mereu adv. v. AGALE. ALENE. BINI╚śOR. DOMOL. ├ÄNCET. ├ÄNCETINEL. ├ÄNCETI╚śOR. LIN. LINI╚śTIT. U╚śUREL.
MEREU adv. 1. continuu, ├«ncontinuu, ├«ntruna, necontenit, necurmat, ne├«ncetat, ne├«ntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, ve╚Önic, (├«nv. ╚Öi reg.) nepristan, (reg.) hojma, necunten, (├«nv.) neap─ârat, nelipsit. (Se mi╚Öc─â ~.) 2. continuu, ├«ncontinuu, ├«ntotdeauna, ├«ntruna, necontenit, ne├«ncetat, permanent, pururi, totdeauna, ve╚Önic, (pop.) necurmat. (Eram ~ ├«mpreun─â.) 3. ├«ntruna, totuna. (O ╚Ťinea ~ c─â...)
IL FAUT DE LÔÇÖAUDACE, ENCORE DE LÔÇÖAUDACE TOUJOURS DE LÔÇÖAUDACE (fr.) trebuie ├«ndr─âzneal─â, iar─â╚Öi ├«ndr─âzneal─â, mereu ├«ndr─âzneal─â ÔÇô Cuvinte rostite de Danton ├«n Conven╚Ťie, la 18 nov. 1793. Devenite memorabile, caracterizeaz─â consecven╚Ťa ├«n atitudine.
NATURAM EXPELLES FURCA, TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca, dar ea se va ├«ntoarce ├«n goan─â mereu ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×EpistulaeÔÇŁ, I, 10, 24. Zadarnic ├«ncerci s─â ├«ngr─âde╚Öti firea, ea ├«╚Öi impune legile.
MEREU, fam. din Lipia, -Buzău < adv. și adj.; cf. Merei, s. r. Buzău.

Mereu dex online | sinonim

Mereu definitie

Intrare: mereu
mereu adjectiv adverb
mereu adverb
Intrare: Mereu
Mereu