Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru meremet

MEREM├ëT, meremeturi, s. n. (├Änv. ╚Öi reg.) Lucrare de repara╚Ťie sau de ├«ntre╚Ťinere. ÔÖŽ (Fam.) Aranjare, dichisire. ÔÇô Din tc. meremet, ngr. merem├ęti.
MEREM├ëT, meremeturi, s. n. (├Änv. ╚Öi reg.) Lucrare de repara╚Ťie sau de ├«ntre╚Ťinere. ÔÖŽ (Fam.) Aranjare, dichisire. ÔÇô Din tc. meremet, ngr. merem├ęti.
MEREM├ëT, meremeturi, s. n. (├Änvechit) Ac╚Ťiunea de a drege, de a c├«rpi (o cas─â, un zid etc.); repara╚Ťie, refacere. At├«t se stricase acum gr─âdina, ├«nc├«t... nu ╚Ötia de unde s─â ├«nceap─â meremetul. ISPIRESCU, L. 152. Cum m-oi vedea la un fel cu meremetul caselor, ├«l fac tovar─â╚Ö la parte ╚Öi-l ╚Öi ├«nsor! CARAGIALE, O. I 48. Distinc╚Ťiune ├«ntre ceea ce este veche pictur─â bizantin─â... ╚Öi ceea ce este adaos, prefacere, meremet. ODOBESCU, S. I 412.
merem├ęt (├«nv., reg.) s. n., pl. merem├ęturi
merem├ęt s. n., pl. merem├ęturi
MEREM├ëT s. v. refacere, reparare, reparat, repara╚Ťie.
merem├ęt (merem├ęturi), s. n. ÔÇô Repara╚Ťie, preparare, punere la punct, reglare. ÔÇô Mr. mirimete, megl. mirimet. Tc. meremet (╚śeineanu, II, 257; Meyer 263; Lokotsch 1407; Ronzevalle 159), cf. ngr. ╬╝╬Á¤ü╬Á╬╝╬ş¤ä╬╣, alb., bg. meremet. ÔÇô Der. meremetisi, vb. (a repara, a regla), cf. ngr. ╬╝╬Á¤ü╬Á╬╝╬Á¤ä╬»╬¤ë (din ngr. dup─â G├íldi 209); meremetiseal─â, s. f. (repara╚Ťie).
meremet n. repara╚Ťiune: casa-i d─âr─âp─ânat─â are trebuin╚Ť─â de meremet Al. [Turc. MEREMET].
merem├ęt n., pl. ur─ş (turc. ar. meremet, repara╚Ťiune; ngr. merem├ęti). Rar az─ş. Repara╚Ťiune (ma─ş ales la case).
meremet s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE.

Meremet dex online | sinonim

Meremet definitie

Intrare: meremet
meremet substantiv neutru