meremet definitie

10 definiții pentru meremet

MEREMÉT, meremeturi, s. n. (Înv. și reg.) Lucrare de reparație sau de întreținere. ♦ (Fam.) Aranjare, dichisire. – Din tc. meremet, ngr. mereméti.
MEREMÉT, meremeturi, s. n. (Înv. și reg.) Lucrare de reparație sau de întreținere. ♦ (Fam.) Aranjare, dichisire. – Din tc. meremet, ngr. mereméti.
MEREMÉT, meremeturi, s. n. (Învechit) Acțiunea de a drege, de a cîrpi (o casă, un zid etc.); reparație, refacere. Atît se stricase acum grădina, încît... nu știa de unde să înceapă meremetul. ISPIRESCU, L. 152. Cum m-oi vedea la un fel cu meremetul caselor, îl fac tovarăș la parte și-l și însor! CARAGIALE, O. I 48. Distincțiune între ceea ce este veche pictură bizantină... și ceea ce este adaos, prefacere, meremet. ODOBESCU, S. I 412.
meremét (înv., reg.) s. n., pl. mereméturi
meremét s. n., pl. mereméturi
MEREMÉT s. v. refacere, reparare, reparat, reparație.
meremét (mereméturi), s. n. – Reparație, preparare, punere la punct, reglare. – Mr. mirimete, megl. mirimet. Tc. meremet (Șeineanu, II, 257; Meyer 263; Lokotsch 1407; Ronzevalle 159), cf. ngr. μερεμέτι, alb., bg. meremet. – Der. meremetisi, vb. (a repara, a regla), cf. ngr. μερεμετίζω (din ngr. după Gáldi 209); meremetiseală, s. f. (reparație).
meremet n. reparațiune: casa-i dărăpănată are trebuință de meremet Al. [Turc. MEREMET].
meremét n., pl. urĭ (turc. ar. meremet, reparațiune; ngr. mereméti). Rar azĭ. Reparațiune (maĭ ales la case).
meremet s. v. REFACERE. REPARARE. REPARAT. REPARAȚIE.

meremet dex

Intrare: meremet
meremet substantiv neutru