MEREÁZ s. n. v. miraz1.

MIRÁZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire. [Var.: mereáz s. n.] – Din tc. mirās.

MIRÁZ2 s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira1.

MEREÁZ s. n. v. miraz1.

MIRÁZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire (lăsată sau primită). [Var.: mereáz s. n.] – Din tc. mirās.

MIRÁZ2 s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira1.

MEREÁZ2, mereazuri, s. n. (Regional) Tîrlă. Paște Nică oile. De pre urmă strînge-le, La mereaz întoarce-le, Dar mereazul und’l-a pus? Sus, la vîrfid munților. TEODORESCU, P. P. 41. – Pronunțat: -reaz.

MEREÁZ1 s. n. v. miraz.

MIRÁZ s. n. (Învechit) Moștenire; (în special) ceea ce îi revine cuiva pe neașteptate, la moartea unei rude care n-a avut copii. Stavrache stăpînește mirazul rămas de la frate-său. CARAGIALE, O. I 358. – Variante: mereáz (ARDELEANU, D. 294), mirás (PANN, P. V. III 84, GORJAN, H. I 35, TEODORESCU, P. P. 586) s. n.

miráz1 (minunăție) (reg.) s. n.

miráz2 (moștenire) (înv., reg.) s. n., pl. mirázuri

miráz (minunăție) s. n.

miráz (moștenire) s. n., pl. mirázuri

MIRÁZ s. v. bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, moștenire, năstrușnicie, năzdrăvănie, patrimoniu, poznă, succesiune.

miráz (mirázuri), s. n. – Ereditate. – Mr. miraze, megl. miraz. Tc. miras, din arab. mῑrăț (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I, 60), cf. ngr. μιράσι, bg., sb. miraz.

MIRÁZ ~uri n. înv. Moștenire rămasă (pe neașteptate) de la cineva. /<turc. miras

miraz n. moștenire: toată a mea bogăție dela moși strămoși miraz PANN. [Turc. MIRAS].

mirás și merás, miráz și meráz n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] miras, pop. meras; ngr. mirási, bg. sîrb. miraz). Munt. Vechĭ. Moștenire, avere rămasă.

miraz s. v. BAZACONIE. BIZARERIE. BÎZDÎGANIE. CIUDĂȚENIE. CURIOZITATE. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. MINUNĂȚIE. MOȘTENIRE. NĂSTRUȘNICIE. NĂZDRĂVĂNIE. PATRIMONIU. POZNĂ. SUCCESIUNE.