mercurial definitie

17 definiții pentru mercurial

MERCURIÁL1, mercuriale, s. n. Listă zilnică oficială de prețuri la produsele alimentare, care se afișează în piețe. [Pr.: -ri-al] – Din fr. mercuriale.
MERCURIÁL2, -Ă, mercuriali, -e, adj. De mercur, pe bază de mercur, cu mercur. Alifie mercurială. [Pr.: -ri-al] – Din fr. mercuriel, lat. mercurialis.
MERCURIÁL1, mercuriale, s. n. Listă zilnică oficială de prețuri la produsele alimentare, care se afișează în piețe. [Pr.: -ri-al] – Din fr. mercuriale.[1]
MERCURIÁL2, -Ă, mercuriali, -e, adj. De mercur, pe bază de mercur, cu mercur. Alifie mercurială. [Pr.: -ri-al] – Din fr. mercuriel, lat. mercurialis.
MERCURIÁL1, mercuriale, s. n. (În trecut) Listă zilnică de prețuri într-o piață alimentară. – Pronunțat: -ri-al.
MERCURIÁL2, -Ă, mercuriali, -e, adj. De mercur, care conține mercur. Alifie mercurială. – Pronunțat: -ri-al.
mercuriál1 (-ri-al) adj. m., pl. mercuriáli; f. mercuriálă, pl. mercuriále
mercuriál2 (-ri-al) s. n., pl. mercuriále
mercuriál adj. m. (sil. -ri-al), pl. mercuriáli; f. sg. mercuriálă, pl. mercuriále
mercuriál s. n. (sil. -ri-al), pl. mercuriále
MERCURIÁL s.n. Listă de prețuri afișată în piețe sau tipărită în ziare. [Pron. -ri-al. / < fr. mercuriale, cf. Mercur – zeu roman, protectorul negoțului și al navigației].
MERCURIÁL, -Ă adj., s.n. (Medicament) care conține mercur; de mercur, cu mercur. [Pron. -ri-al. / < fr. mercuriel].
MERCURIÁL1 s. n. listă zilnică de prețuri afișată în piețe sau tipărită în ziare. (< fr. mercuriale)
MERCURIÁL2, -Ă adj., s. n. (medicament) care conține mercur, pe bază de mercur. (< fr. mercuriel, lat. mercurialis)
MERCURIÁL1 ~ă (~i, ~e) Care conține mercur; cu mercur în componență. Vapori ~i. Alifie ~ă. [Sil. -ri-al] /<fr. mercuriel, lat. mercuriallis
MERCURIÁL2 ~e n. Listă a prețurilor curente pentru produsele alimentare, afișată zilnic în piață. [Sil. -ri-al] /<fr. mercuriale
*mercuriál, -ă adj. (lat. mercurialis). Care conține mercur: sărurĭ mercuriale. Făcut cu mercur: fricțiunĭ mercuriale. Cauzat de mercur: salivațiune mercurială. S. f. O plantă eŭforbiacee numită pop. slăbănog și trepădătoare, fiindcă are proprietățĭ laxative (mercurialis annua), și breĭ saŭ buruĭană cînească (mercurialis perennis). În vechime, în Francia, adunare a corpuluĭ judiciar ținută în prima Mercure după vacanță și în care prezidentu ținea un lung discurs despre mersu justițiiĭ. Discurs pe care-l pronunță azĭ în Francia prezidențiĭ la deschiderea tribunalelor și curților. Fig. Ocară, mustrare severă.

mercurial dex

Intrare: mercurial
mercurial adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -ri-al