Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru merceologie

MERCEOLOGÍE, merceologii, s. f. Disciplină al cărei obiect îl constituie studierea proprietăților fizice și chimice ale mărfurilor în vederea stabilirii calității lor și a condițiilor de păstrare. [Pr.: -ce-o-] – Din it. merceologia.
MERCEOLOGÍE, merceologii, s. f. Disciplină al cărei obiect îl constituie studierea proprietăților fizice și chimice ale mărfurilor în vederea stabilirii calității lor și a condițiilor de păstrare. [Pr.: -ce-o-] – Din it. merceologia.
MERCEOLOGÍE, merceologii, s. f. Știință care se ocupă cu studiul mărfurilor.
merceologíe (-ce-o-) s. f., art. merceología, g.-d. art. merceologíei; pl. merceologíi, art. merceologíile
merceologíe s. f. (sil. -re-o-), art. merceología, g.-d. art. merceologíei; pl. merceologíi, art. merceologíile
MERCEOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studiul mărfurilor. [Pron. -ce-o-, gen. -iei. / cf. fr. merceologie, it. merceologia < lat. merx – marfă, gr. logos – vorbire].
MERCEOLOGÍE s. f. disciplină care are ca obiect studiul mărfurilor. (< it. merceologia)
MERCEOLOGÍE f. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale mărfurilor, pentru a stabili calitățile și condițiile de păstrare a acestora. [Sil. -ce-o-] /<it. merceologia
merceologie f. cursul mărfurilor.
MERCEO- „marfă, sortiment”. ◊ L. merx, mercis „marfă” > it. merceo- > rom. merceo-. □ ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care are ca obiect studiul mărfurilor.

merceologie definitie

merceologie dex

Intrare: merceologie
merceologie substantiv feminin
  • silabisire: -re-o-