MERCANTILÍSM s. n. 1. Spirit negustoresc, interes comercial; (peior.) preocupare, tendință de a câștiga bani prin orice mijloace. 2. Prima teorie economică modernă (sec. XV-XVIII) în țările europene (îndeosebi în Anglia și Franța) a cărei problemă esențială o constituie găsirea celor mai adecvate mijloace de creștere a avuției naționale a unei țări, reprezentată numai de banii din metale prețioase. – Din fr. mercantilisme.

MERCANTILÍSM s. n. 1. (Livr.) Spirit negustoresc, interes comercial; (peior.) preocupare, tendință de a câștiga bani prin orice mijloace. 2. Doctrină economică din sec. XV-XVIII, bazată pe principiul că avuția socială rezidă în acumularea metalelor prețioase și a stocului monetar intern. – Din fr. mercantilisme.

MERCANTILÍSM s. n. Doctrină economică apărută la începutul dezvoltării capitalismului, care pretindea, în mod greșit, că la baza bunăstării unei țări nu stă producția, ci dezvoltarea schimbului de mărfuri și acumularea capitalului bănesc.

mercantilísm s. n.

mercantilísm s. n.

MERCANTILISM TIMPURÍU s. (EC.) sistem monetar.

MERCANTILÍSM s.n. 1. Doctrină economică și politică practicată de o serie de țări europene în sec. XV-XVIII. 2. Spirit negustoresc. [< fr. mercantilisme, cf. it. mercantilismo].

MERCANTILÍSM s. n. 1. doctrină economică practicată de o serie de țări europene în sec. XV-XVIII, care considera că avuția socială rezidă în acumularea de bani. 2. spirit negustoresc, comercial; preocupare de a câștiga bani prin orice mijloace. (< fr. mercantilisme)

MERCANTILÍSM n. 1) Doctrină economică, apărută la începutul dezvoltării capitalismului, conform căreia avuția statului era identificată cu banii și cu metalele prețioase, iar sursa principală a veniturilor era considerată circulația mărfurilor. 2) Caracter mercantil. /<fr. mercantilisme

mercantilism n. spiritul comerțului, dispozițiune de a trata din punctul da vedere al profitului.

*mercantilízm n. Acțiunea de a trata toate ca marfă.

MERCANTILÍSM (< fr.) s. n. Prima teorie economică modernă, dominantă între anii 1500 și 1800 în țările europene, îndeosebi în Anglia și Franța, a cărei problemă esențială a constituit-o găsirea celor mai adecvate mijloace de creștere a avuției naționale a unei țări, reprezentată numai de banii din metale prețioase (aur și argint). Mijlocul de sporire a avuției naționale, preconizat de m., l-a constituit creșterea producției și exportului, limitarea importurilor și acumularea de bani din metale prețioase, rezultați în urma realizării unei balanțe comerciale excedentare. M. a pus bazele politicii externe sub forma protecționismului vamal. Reprezentanți: J. Bodin, Th. Munn, Th. Gresham ș.a.