mercantil definitie

12 definiții pentru mercantil

MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.
MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. (Livr.) 1. Comercial, negustoresc. 2. (Peior.) Care se preocupă numai de câștigul material, care urmărește în orice împrejurare să profite; interesat, materialist. ♦ (Despre sentimente) Bazat pe interese materiale. – Din fr. mercantile.
MERCANTÍL, -Ă, mercantili, -e, adj. Relativ la comerț, comercial, negustoresc. ♦ Care se preocupă numai de cîștig, care caută în orice împrejurare numai profitul; interesat.
mercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. mercantílă, pl. mercantíle
mercantíl adj. m., pl. mercantíli; f. sg. mercantílă, pl. mercantíle
MERCANTÍL adj. v. comercial, interesat, materialist, negustoresc.
MERCANTÍL, -Ă adj. Referitor la comerț, negustoresc, comercial. ♦ (Ironic) Preocupat exclusiv de câștig; interesat. [< fr. mercantile, cf. lat. mercari – a face comerț].
MERCANTÍL, -Ă adj. 1. referitor la comerț, negustoresc, comercial. 2. preocupat exclusiv de câștig. ◊ (despre sentimente) bazat pe interese materiale. (< fr. mercantile)
MERCANTÍL ~ă (~i, ~e) 1) rar Care ține de negustorie; propriu negustoriei; negustoresc; comercial. 2) Care urmărește (numai) obținerea câștigului material; fondat pe interese materiale; preocupat de interese materiale. 3) (despre sentimente) Care este bazat pe interese de căpătuire. /<fr. mercantile
mercantil a. 1. relativ la comerț; 2. fig. care se preocupă numai de câștig: spirit mercantil.
*mercantíl, -ă adj. (fr. mercantil, d. it. mercantile, d. mercante, comerciant. V. comerciŭ, marchidan). Comercial. Fig. Venal, care e dispus să vîndă orĭ-ce, numaĭ banĭ să ĭasă: spiritu mercantil al Jidanuluĭ.
mercantil adj. v. COMERCIAL. INTERESAT. MATERIALIST. NEGUSTORESC.

mercantil dex

Intrare: mercantil
mercantil adjectiv