MEOȚIÁN, -Ă, meoțieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Primul etaj al miocenului de pe teritoriul românesc, reprezentat prin faună de lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la formațiunile sau la vârsta meoțianului (1). [Pr.: me-o-ți-an] – Din fr. méotien.

MEOȚIÁN, -Ă, meoțieni, -e, subst., adj. 1. Subst. Primul etaj al pliocenului din România, reprezentat prin faună de lamelibranhiate, gasteropode, mamifere etc. 2. Adj. Care se referă la formațiile sau la vârsta meoțianului (1). [Pr.: me-o-ți-an] – Din fr. méotien.[1]

MEOȚIÁN s. n. (Geol.) Etajul inferior al pliocenului, alcătuit mai ales din gresie, marnă și nisipuri, dezvoltat în Europa de est. În țara noastră meoțianul cuprinde straturile cele mai bogate în petrol și în cărbuni. – Pronunțat: me-o-.

meoțián1 (me-o-ți-an) adj. m., pl. meoțiéni (-ți-eni); f. meoțiánă, pl. meoțiéne

meoțián2 (me-o-ți-an) s. n.

meoțián adj. m. (sil. me-o-ți-an), pl. meoțiéni (sil. -ți-eni); f. sg. meoțiánă, pl. meoțiéne

meoțián s. n. (sil. me-o-ți-an)

MEOȚIÁN s.n. (Geol.) Primul etaj al pliocenului din România. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. me-o-ți-an. / < fr. méotien].

MEOȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al pliocenului din bazinul pontic. (< fr. méotien)

MEOȚIÁN n. Stadiu de început al pliocenului. [Sil. me-o-ți-an] /<fr. méotien