Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru mentalitate

MENTALIT├üTE, mentalit─â╚Ťi, s. f. Fel particular de a-╚Öi reprezenta lumea al unui individ sau al unei colectivit─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. mentalit├ę.
MENTALIT├üTE, mentalit─â╚Ťi, s. f. Fel particular de a g├óndi al unui individ sau al unei colectivit─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. mentalit├ę.
MENTALIT├üTE, mentalit─â╚Ťi, s. f. Felul particular de g├«ndire al unui individ, al unei colectivit─â╚Ťi etc. I-am f─âcut o schi╚Ť─â falnic─â a vie╚Ťii ╚Öi a mentalit─â╚Ťii mele. GALACTION, O. I 231. Cu mentalitatea-i ardeleneasc─â el ├«╚Öi ├«nchipuie c─â ├«nv─â╚Ť─âtorul, adic─â reprezentantul intelectualit─â╚Ťii ├«n sat, trebuie s─â fie ├«mbr─âcat or─â╚Öene╚Öte. REBREANU, R. I 94.
mentalit├íte s. f., g.-d. art. mentalitß║»╚Ťii; pl. mentalitß║»╚Ťi
mentalit├íte s. f., g.-d. art. mentalit─â╚Ťii; pl. mentalit─â╚Ťi
MENTALIT├üTE s. psihologie, (fig.) optic─â. (~ unei colectivit─â╚Ťi.)
MENTALIT├üTE s.f. Fel propriu ├«n care g├ónde╚Öte un individ, o colectivitate etc. [Cf. fr. mentalit├ę].
MENTALIT├üTE s. f. fel propriu de a g├óndi al unui individ, al unei colectivit─â╚Ťi, al unei epoci; stare de spirit, conduit─â. (< fr. mentalit├ę)
MENTALIT├üTE ~─â╚Ťi f. Mod particular de a g├óndi. /<fr. mentalit├ę
*mentalitáte f. (d. mental). Fel de minte, mod de a cugeta, spirit: mentalitatea copiilor.
MENTALITATE s. psihologie, (fig.) optic─â. (~ unei colectivit─â╚Ťi.)

Mentalitate dex online | sinonim

Mentalitate definitie

Intrare: mentalitate
mentalitate substantiv feminin