Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru mental

MENT├üL, -─é, mentali, -e, adj., s. n. Care se refer─â la mentalitate, privitor la mentalitate. ÔŚŐ (Substantivat) Mentalul colectiv. ÔÇô Din fr. mental.
MINT├üL, -─é, mintali, -e, adj. 1. Care apar╚Ťine min╚Ťii, privitor la minte; care se produce, se petrece ├«n minte. ÔŚŐ Aliena╚Ťie mintal─â = nebunie. Debil mintal = persoan─â care prezint─â ├«nt├órzieri sau opriri ├«n dezvoltarea facult─â╚Ťilor psihice. 2. Care se produce, se petrece ├«n minte. ÔÇô Din fr. mental, lat. mentalis (dup─â minte).
MENTÁL, -Ă, adj. v. mintal.
MINT├üL, -─é, mintali, -e, adj. 1. Care apar╚Ťine min╚Ťii, privitor la minte. ÔŚŐ Aliena╚Ťie mintal─â = nebunie. Debil mintal = persoan─â care prezint─â ├«nt├órzieri sau opriri ├«n dezvoltarea facult─â╚Ťilor psihice. 2. Care se face ├«n minte. [Var.: ment├íl, -─â adj.] ÔÇô Din fr. mental, lat. mentalis (dup─â minte).
MENTÁL, -Ă adj. v. mintal.
MINT├üL, -─é, mintali, -e, adj. Care se refer─â la minte, care apar╚Ťine min╚Ťii, care se face ├«n minte. Calcul mintal. Ôľş ├«nchipuie╚Öte-╚Ťi ce-ar fi c├«nd s-ar uni, printr-o organiza╚Ťie perfect─â, sfor╚Ť─ârile mintale ale tuturor oamenilor spre aceea╚Öi ╚Ťint─â! REBREANU, P. S. 40. ÔŚŐ Aliena╚Ťie mintal─â = nebunie. Debil mintal = bolnav care prezint─â ├«nt├«rzieri sau opriri ├«n dezvoltarea facult─â╚Ťilor psihice (inteligen╚Ť─â, memorie, aten╚Ťie etc). Variant─â: ment├íl, -─â (ARGHEZI, P. T. 120, CARAGIALE, O. VII 213) adj.
mentál1 (psih.) adj. m., pl. mentáli; f. mentálă, pl. mentále
mentál2 s. n., art. mentálul
mintál (med.) adj. m., pl. mintáli; f. mintálă, pl. mintále
mentál adj. m., pl. mentáli; f. sg. mentálă, pl. mentále
mintál adj. m., pl. mintáli; f. sg. mintálă, pl. mintále
MINTÁL adj. 1. intelectual. 2. (FILOZ.) ideal, subiectiv.
MENT├üL2, -─é adj. Al b─ârbiei. [< fr. mental, it. mentale, cf. lat. mentum ÔÇô b─ârbie].
MENTÁL1, -Ă adj. v. mintal.
MINT├üL, -─é adj. Referitor la minte; f─âcut ├«n minte. ÔŚŐ Aliena╚Ťie mintal─â = nebunie; debil mintal = persoan─â deficitar─â din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Var. mental, -─â adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, dup─â minte].
MENTÁL, -Ă adj. al bărbiei. (< fr. mental)
MINT├üL, -─é adj. 1. referitor la minte. ÔÖŽ aliena╚Ťie ~─â = nebunie; debil ~ = persoan─â deficitar─â din punctul de vedere al intelectului. 2. care se face ├«n minte. (< fr. mental, lat. mentalis)
MINT├üL ~─â (~i, ~e) Care ╚Ťine de minte; propriu min╚Ťii. Boal─â ~─â. ÔŚŐ Calcul sau opera╚Ťie ~─â calcul f─âcut ├«n minte. Alienat ~ persoan─â care ╚Öi-a pierdut mintea; dement; nebun. /<fr. mental, lat. mentalis
mental a. care se face ├«n minte: calcul mental; aliena╚Ťiune mental─â, nebunie.
*ment├íl, -─â adj. (lat. mentalis, d. mens, mentis, minte). Al min╚Ťi─ş, al spiritulu─ş: opera╚Ťiune mental─â. Aliena╚Ťiune mental─â, nebunie. Restric╚Ťiune (sa┼ş rezerv─â) mental─â. V. restric╚Ťiune. Adv. Din punctu de vedere al min╚Ťi─ş. ├Än g├«nd: a socoti mental. ÔÇô Fals mintal.
*mintál, V. mental.
MINTAL adj. 1. cerebral, intelectual, ra╚Ťional, spiritual. (Activitate ~.) 2. (FILOZ.) ideal, subiectiv.

Mental dex online | sinonim

Mental definitie

Intrare: mintal
mental adjectiv
mintal adjectiv