MENINGOCÓC, meningococi, s. m. Agent patogen care provoacă meningita cerebrospinală epidermică, prezent în lichidul cefalorahidian al bolnavilor. – Din fr. méningocoque.

MENINGOCÓC, meningococi, s. m. Agent patogen care provoacă meningita cerebrospinală epidermică, prezent în lichidul cefalorahidian al bolnavilor. – Din fr. méningocoque.

MENINGOCÓC, meningococi, s. m. Microb care provoacă meningita cerebro-spinală infecțioasă.

meningocóc s. m., pl. meningocóci

meningocóc s. m., pl. meningocóci

MENINGOCÓC s.m. Microb care provoacă meningita. [< fr. méningocoque].

MENINGOCÓC s. m. microb patogen al meningitei cerebrospinale. (< fr. méningocoque)

MENINGO- „meninge, meningian”. ◊ gr. meninx, ngos „membrană” > fr. méningo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. meningo-. □ ~cel (v. -cel2), s. n., hernie a meningelor; ~coc (v. -coc), s. m., diplococ care constituie agentul patogen al meningitei; ~cocemie (v. -coc, v. -emie), s. f., infecție generală datorată prezenței meningococului în sînge; ~liză (v. -liză), s. f., desfacere chirurgicală a aderențelor meningelor creierului sau ale măduvei spinării; ~malacie (v. -malacie), s. f., înmuiere patologică a meningelor; ~mielocel (v. mielo-, v. -cel2), s. n., mielocel*; ~patie (v. -patie), s. f., boală a meningelor; ~rafie (v. -rafie), s. f., operație de suturare a pahimeningelui; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie a meningelor; sin. meningoree; ~ree (v. -ree), s. f., meningoragie*.