meningită definitie

11 definiții pentru meningită

MENINGÍTĂ, meningite, s. f. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. – Din fr. méningite.
MENINGÍTĂ, meningite, s. f. Boală (infecțioasă) care constă în inflamarea meningelor și care se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, febră. – Din fr. méningite.
MENINGÍTĂ s. f. Boală infecțioasă provocată de inflamarea meningelui. Meningită tuberculoasă.
meningítă s. f., g.-d. art. meningítei; pl. meningíte
meningítă s. f., pl. meningíte
MENINGÍTĂ s.f. Inflamație infecțioasă a meningelor. [< fr. méningite].
MENINGÍTĂ s. f. inflamație (infecțioasă) a meningelor. (< fr. méningite)
MENINGÍTĂ f. Boală infecțioasă constând în inflamația meningelor. /<fr. meningite
meningită f. Med. infiamațiunea membranei ce înfășură creierul.
*meningítă f., pl. e (d. meninge). Med. Boala inflamațiuniĭ meningeluĭ: meningita tuberculoasă e de ordinar mortală.
MENINGÍTĂ (< fr. {i}) s. f. Inflamație a meningelui. Se manifestă prin dureri de cap, vărsături, înțepenirea cefei, fotofobie, febră. Poate fi de natură microbiană (m. meningococică sau epidemică, m. pneumococică, m. tuberculoasă, m. sifilitică etc.), virotică, toxică sau alergică.

meningită dex

Intrare: meningită
meningită substantiv feminin