MÉNGHINĂ, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. [Var.: minghineá, menghineá s. f.] – Din tc. mengene.

MENGHINEÁ s. f. v. menghină.

MINGHINEÁ s. f. v. menghină.

MÉNGHINĂ, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmează să fie prelucrate, alcătuit din două fălci și dintr-un șurub cu manivelă, cu ajutorul căruia se efectuează apropierea și depărtarea fălcilor. [Var.: minghineá, menghineá s. f.] – Din tc. mengene.

MENGHINEÁ s. f. v. menghină.

MINGHINEÁ s. f. v. menghină.

MÉNGHINĂ, menghine, s. f. Unealtă portativă sau fixată pe o masă de lucru, alcătuită dintr-o falcă fixă și una mobilă, ultima putîndu-se deplasa cu ajutorul unui șurub (cu manivelă), astfel încît să poată prinde între ele un obiect. Menghină de mînă. – Variante: mínghine (GALAN, Z. R. 23), minghineá (SADOVEANU, O. I 194), menghineá (CARAGIALE, O. I 334) s. f.

MENGHINEÁ s. f. v. menghină.

MINGHINEÁ s. £ v. menghină.

ménghină s. f., g.-d. art. ménghinei; pl. ménghine

ménghină s. f., g.-d. art. ménghinei; pl. ménghine

MÉNGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. și Transilv.) șaitău, (Transilv., Maram. și Mold.) șurub, (Transilv.) șut. (Strânge o piesă la ~.)

MÉNGHINĂ s. v. piuă.

ménghine (-ni), s. f. – Unealtă de strîns. – Var. minghine(a), menghene(a). Mr. menghine. Tc. mengene, din ngr. μάγγανον (Șeineanu, II, 256; Meyer, Türk. St., I, 48; Berneker, II, 16; Vasmer, Gr., 96), cf. ngr. μεγγενες, alb., bg., sb. mengene. Cf. mangan.

MENGHÍNĂ ~e f. Dispozitiv constând din două plăci metalice și un șurub, folosit pentru a fixa piesele care urmează să fie prelucrate (la strung, la masa de lucru). [G.-D. menghinei] /<turc. mengene

minghineá f., pl. ele (din maĭ vechĭu menghenea, d. turc. mengene. V. mangealîc). Un fel de clește care se strînge cu un șurub și servește la ținut fix un lucru pe care vreĭ să-l bațĭ orĭ să-l pileștĭ (fr. étau).

menghină s. v. PIUĂ.

MENGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. și Transilv.) șaitău, (Transilv., Maram. și Mold.) șurub, (Transilv.) șut. (Strînge o piesă la ~.)