Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru menghin─â

M├ëNGHIN─é, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmeaz─â s─â fie prelucrate, alc─âtuit din dou─â f─âlci ╚Öi dintr-un ╚Öurub cu manivel─â, cu ajutorul c─âruia se efectueaz─â apropierea ╚Öi dep─ârtarea f─âlcilor. [Var.: minghine├í, menghine├í s. f.] ÔÇô Din tc. mengene.
MENGHINEÁ s. f. v. menghină.
MINGHINEÁ s. f. v. menghină.
M├ëNGHIN─é, menghine, s. f. Dispozitiv de prindere a unor piese care urmeaz─â s─â fie prelucrate, alc─âtuit din dou─â f─âlci ╚Öi dintr-un ╚Öurub cu manivel─â, cu ajutorul c─âruia se efectueaz─â apropierea ╚Öi dep─ârtarea f─âlcilor. [Var.: minghine├í, menghine├í s. f.] ÔÇô Din tc. mengene.
MENGHINEÁ s. f. v. menghină.
MINGHINEÁ s. f. v. menghină.
M├ëNGHIN─é, menghine, s. f. Unealt─â portativ─â sau fixat─â pe o mas─â de lucru, alc─âtuit─â dintr-o falc─â fix─â ╚Öi una mobil─â, ultima put├«ndu-se deplasa cu ajutorul unui ╚Öurub (cu manivel─â), astfel ├«nc├«t s─â poat─â prinde ├«ntre ele un obiect. Menghin─â de m├«n─â. ÔÇô Variante: m├şnghine (GALAN, Z. R. 23), minghine├í (SADOVEANU, O. I 194), menghine├í (CARAGIALE, O. I 334) s. f.
MENGHINEÁ s. f. v. menghină.
MINGHINEÁ s. £ v. menghină.
m├ęnghin─â s. f., g.-d. art. m├ęnghinei; pl. m├ęnghine
m├ęnghin─â s. f., g.-d. art. m├ęnghinei; pl. m├ęnghine
MÉNGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. și Transilv.) șaitău, (Transilv., Maram. și Mold.) șurub, (Transilv.) șut. (Strânge o piesă la ~.)
MÉNGHINĂ s. v. piuă.
m├ęnghine (-ni), s. f. ÔÇô Unealt─â de str├«ns. ÔÇô Var. minghine(a), menghene(a). Mr. menghine. Tc. mengene, din ngr. ╬╝╬Č╬│╬│╬▒╬Ż╬┐╬Ż (╚śeineanu, II, 256; Meyer, T├╝rk. St., I, 48; Berneker, II, 16; Vasmer, Gr., 96), cf. ngr. ╬╝╬Á╬│╬│╬Á╬Ż╬Á¤é, alb., bg., sb. mengene. Cf. mangan.
MENGH├ŹN─é ~e f. Dispozitiv const├ónd din dou─â pl─âci metalice ╚Öi un ╚Öurub, folosit pentru a fixa piesele care urmeaz─â s─â fie prelucrate (la strung, la masa de lucru). [G.-D. menghinei] /<turc. mengene
minghine├í f., pl. ele (din ma─ş vech─şu menghenea, d. turc. mengene. V. mangeal├«c). Un fel de cle╚Öte care se str├«nge cu un ╚Öurub ╚Öi serve╚Öte la ╚Ťinut fix un lucru pe care vre─ş s─â-l ba╚Ť─ş or─ş s─â-l pile╚Öt─ş (fr. ├ętau).
menghin─â s. v. PIU─é.
MENGHINĂ s. (TEHN.) (reg.) urs, (Ban. și Transilv.) șaitău, (Transilv., Maram. și Mold.) șurub, (Transilv.) șut. (Strînge o piesă la ~.)

Menghin─â dex online | sinonim

Menghin─â definitie

Intrare: menghin─â
menghinea
menghin─â substantiv feminin
minghinea