Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru menad─â

MEN├üD─é, menade, s. f. (Livr.) Bacant─â; fig. femeie exaltat─â, nest─âp├ónit─â. ÔÇô Din fr. m├ęnade.
MEN├üD─é, menade, s. f. (Mitol.) Bacant─â; fig. femeie exaltat─â, nest─âp├ónit─â. ÔÇô Din fr. m├ęnade.
menádă (livr.) s. f., g.-d. art. menádei; pl. menáde
menádă s. f., g.-d. art. menádei; pl. menáde
MENÁDĂ s. v. bacantă.
MEN├üD─é s.f. Bacant─â; (fig.) femeie exaltat─â, furioas─â. [< fr. m├ęnade, cf. gr. mainas < mainesthai ÔÇô a fi furios].
MEN├üD─é s. f. 1. bacant─â. 2. (fig.) femeie exaltat─â, furioas─â. (< fr. m├ęnade)
MEN├üD─é ~e f. mit. Preoteas─â a zeului Bachus; bacant─â. /<fr. m├ęnade
menad─â f. Mit. bacant─â furioas─â.
*men├íd─â f., pl. e (vgr. main├ís, main├ídos, d. mainomai, ├«s furios, din ace─şa╚Ö─ş r─âd. cu mania, manie; lat. m├íenas, m├íenadis. V. m├«nie). Mit. Bacant─â: menadele ├«l uciser─â pe Orfe┼ş. Fig. Feme─şe furioas─â, cu spiritu turburat.
MENADĂ s. (MITOL.) bacantă. (Bacanta din mitologia romană se numea ~ în mitologia greacă.)
Menade = Maenades.

Menad─â dex online | sinonim

Menad─â definitie

Intrare: menad─â
menad─â substantiv feminin