Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru men╚Ťiune

MEN╚ÜI├ÜNE, men╚Ťiuni, s. f. 1. Semnalare, pomenire, men╚Ťionare; (concr.) not─â ├«n care se dau informa╚Ťii referitoare la un eveniment, la o persoan─â etc. ÔÖŽ Indica╚Ťie, specificare. 2. Distinc╚Ťie onorific─â (mai mic─â dec├ót premiul) care se acord─â elevilor merituo╚Öi, concuren╚Ťilor la o competi╚Ťie etc. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. mention, lat. mentio, -onis.
MEN╚ÜI├ÜNE, men╚Ťiuni, s. f. 1. Semnalare, pomenire, men╚Ťionare; (concr.) not─â ├«n care se dau informa╚Ťii referitoare la un eveniment, la o persoan─â etc. ÔÖŽ Indica╚Ťie, specificare. 2. Distinc╚Ťie onorific─â (mai mic─â dec├ót premiul) care se acord─â elevilor merituo╚Öi, concuren╚Ťilor la o competi╚Ťie etc. [Pr.: -╚Ťi-u-] ÔÇô Din fr. mention, lat. mentio, -onis.
MEN╚ÜI├ÜNE, men╚Ťiuni, s. f. 1. Men╚Ťionare, relatare (├«n scris sau oral), semnalare; indica╚Ťie special─â pentru a scoate ceva ├«n eviden╚Ť─â; specificare, precizare. 2. Distinc╚Ťie care const─â ├«n citarea elogioas─â a cuiva, ├«n urma succesului ob╚Ťinut la un concurs, un examen etc. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) m├ęn╚Ťie (NEGRUZZI, S. I 304) s. f.
men╚Ťi├║ne (-╚Ťi-u-) s. f., g.-d. art. men╚Ťi├║nii; pl. men╚Ťi├║ni
men╚Ťi├║ne s. f. (sil. -╚Ťi-u-), g.-d. art. men╚Ťi├║nii; pl. men╚Ťi├║ni
MEN╚ÜI├ÜNE s. 1. v. semnalare. 2. v. ├«nsemnare. 3. v. indica╚Ťie.
MEN╚ÜI├ÜNE s.f. 1. Men╚Ťionare, semnalare; indica╚Ťie special─â, specificare. 2. Distinc╚Ťie care const─â ├«n citarea cu elogii a cuiva ├«n urma unui concurs. [Pron. -╚Ťi-u-. / cf. fr. mention, lat. mentio].
MEN╚ÜI├ÜNE s. f. 1. men╚Ťionare; specificare, precizare. 2. distinc╚Ťie const├ónd ├«n citarea cu elogii a cuiva ├«n urma unui concurs. (< fr. mention, lat. mentio)
MEN╚ÜI├ÜNE ~i f. 1) Aducere la cuno╚Ötin╚Ť─â; men╚Ťionare; semnalare. 2) Indica╚Ťie necesar─â. 3) Apreciere elogioas─â pentru anumite merite. * Diplom─â cu ~ diplom─â special─â ├«nm├ónat─â studen╚Ťilor eminen╚Ťi. 4) Distinc╚Ťie onorific─â, mai mic─â dec├ót premiul, acordat─â unor elevi, unor participan╚Ťi la o competi╚Ťie etc. [Sil. -╚Ťi-u-] /<fr. mention, lat. mentio, ~onis
men╚Ťiune f. m─ârturie f─âcut─â prin graiu sau prin scris: a face men╚Ťiunea unui fapt; men╚Ťiune onorabil─â, distinc╚Ťiune acordat─â ├«ntr├║n concurs dup─â premiul ╚Öi accesitul.
*men╚Ťi├║ne f. (lat. m├ęntio, -├│nis, rud─â cu minte ╚Öi amintesc). Ac╚Ťiunea de a aminti, de a semnala, de a cita: a face men╚Ťiunea unu─ş fapt. Men╚Ťiune onorabil─â, ├«ntrÔÇÖun concurs, distinc╚Ťiune acordat─â dup─â premiile cele dint├«─ş.
MEN╚ÜIUNE s. 1. amintire, citare, indicare, men╚Ťionare, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. (concr.) consemnare, ├«nsemnare, nota╚Ťie, not─â, (├«nv.) izvod, semn. (O ~ r─âzlea╚Ť─â pe marginea unui manuscris.) 3. (concr.) indica╚Ťie, ├«nsemnare, not─â, notificare, notifica╚Ťie, observa╚Ťie, precizare, specificare, specifica╚Ťie. (Poart─â urm─âtoarea ~...)

Men╚Ťiune dex online | sinonim

Men╚Ťiune definitie

Intrare: men╚Ťiune
men╚Ťiune substantiv feminin
  • silabisire: -╚Ťi-u-