menționare definitie

2 intrări

20 definiții pentru menționare

MENȚIONÁ, menționez, vb. I. Tranz. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni. ♦ A specifica, a consemna. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. mentionner.
MENȚIONÁRE, menționări, s. f. Faptul de a menționa; mențiune. [Pr.: -ți-o-] – V. menționa.
MENȚIONÁ, menționez, vb. I. Tranz. A semnala ceva (verbal sau în scris), a aminti (în treacăt); a pomeni. ♦ A specifica, a consemna. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. mentionner.
MENȚIONÁRE, menționări, s. f. Faptul de a menționa; mențiune. [Pr.: -ți-o-] – V. menționa.
MENȚIONÁ, menționez, vb. I. Tranz. A semnala, a pomeni, a aminti, verbal sau în scris, de ceva. Tot ce poate fi menționat e că i-am dat Adamovei... cîteva sute de fiorini. GALACTION, O. I 246. ♦ A indica ceva în mod special, pentru a atrage atenția sau pentru a scoate în relief; a specifica.
MENȚIONÁRE, menționări, s. f. Acțiunea de a menționa și rezultatul ei; semnalare, pomenire, mențiune. Primele menționări de populație rominească, la nordul Dunării și anume în Ardeal și în Moldova, sînt din secolul al XI-lea (ipotetic) și al XII-lea (1164). ROSETTI, I. SL. 17.
menționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 menționeáză
menționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. menționắrii; pl. menționắri
menționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. menționéz, 3 sg. și pl. menționeáză
menționáre s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. menționării; pl. menționări
MENȚIONÁ vb. 1. v. aminti. 2. a consemna, a înregistra, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 3. v. indica. 4. v. prevedea.
MENȚIONÁRE s. 1. v. semnalare. 2. consemnare, înregistrare, precizare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment în...) 3. v. indicare.
MENȚIONÁ vb. I. tr. A semnala, a pomeni, a aminti ceva. ♦ A indica în mod special (ceva); a specifica. [Pron. -ți-o-. / < fr. mentionner].
MENȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a menționa și rezultatul ei; pomenire, semnalare. [Pron. -ți-o-. / < menționa].
MENȚIONÁ vb. tr. a semnala, a aminti ceva. ◊ a indica în mod special; a specifica. (< fr. mentionner)
A MENȚIONÁ ~éz tranz. 1) A aduce la cunoștință, atrăgând atenția în mod special; a semnala. 2) A aduce vorba în treacăt despre cineva sau despre ceva; a aminti; a pomeni. 3) (persoane) A aprecia printr-o mențiune. [Sil. -ți-o-] /<fr. mentionner
menționá v. a face mențiune.
*menționéz v. (d. mențiune; fr. mentionner, it. menzionare). Fac mențiune, amintesc, semnalez: a menționa un nume, un fapt.
MENȚIONA vb. 1. a aminti, a arăta, a cita, a indica, a pomeni, a semnala, (rar) a semnaliza, (înv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ într-un document.) 2. a consemna, a înregistra, a preciza, a specifica. (Cronica ~ acest eveniment.) 3. a arăta, a indica, a preciza, a semnala, a specifica, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a prescrie, a prevedea, a specifica, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)
MENȚIONARE s. 1. amintire, citare, indicare, mențiune, pomenire, semnalare, (rar) semnalizare. (~ unui fapt semnificativ.) 2. consemnare, înregistrare, precizare, specificare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment în...) 3. indicare, precizare, specificare. (~ unui anumit lucru.)

menționare dex

Intrare: menționa
menționa verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -ți-o-
Intrare: menționare
menționare substantiv feminin
  • silabisire: -ți-o-