menșevic definitie

10 definiții pentru menșevic

MENȘEVÍC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik.
MENȘEVÍC, -Ă, menșevici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al menșevismului. 2. Adj. Care ține de menșevism, privitor la menșevism. – Din rus. menșevik.
MENȘEVÍC, -Ă, menșevici -e, s. m. și f. Adept al menșevismului. Demascarea de către Lenin a principiilor ideologice și organizatorice ale menșevicilor a constituit o puternică lovitură dată oportunismului internațional și a avut o imensă însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare în toate țările. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2874. ♦ (Adjectival) Care ține de menșevism. Lupta contra curentului menșevic.
menșevíc adj. m., s. m., pl. menșevíci; adj. f., s. f. menșevícă, pl. menșevíce
menșevíc s. m., adj. m., pl. menșevíci; f. sg. menșevícă, g.-d. art. menșevícei, pl. menșevíce
MENȘEVÍC, -Ă adj. Referitor la menșevism, propriu menșevismului. // s.m. și f. Adept al menșevismului. [< rus. menșevik < menșinstvo – minoritate].[1]
MENȘEVÍC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al menșevismului. (< rus. menșevik)
MENȘEVÍC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de menșevism; propriu menșevismului. /<rus. menševik
MENȘEVÍC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al menșevismului. /<rus. menševik
MENȘEVÍC, -Ă, menșevíci, -ce, s. m. și f., adj. ~ (cuv. rus. = minoritar < men’șe = mai puțin; întrucât formau grupul minoritar din sânul partidului) [MW]

menșevic dex

Intrare: menșevic (s.m.)
menșevic substantiv masculin
Intrare: menșevic (adj.)
menșevic adjectiv