MEMBRÁNĂ, membrane, s. f. 1. Strat subțire care protejează celulele unui corp animal sau vegetal. V. pieliță. Toată suprafața internă a cavității nazale este acoperită cu o membrană mucoasă. ANATOMIA. 68. ♦ Țesut subțire, care separă două medii sau două părți ale unui organ. La capătul intern al canalului auditiv extern se găsește o membrană foarte întinsă, numită timpan. ANATOMIA 230. 2. Corp subțire sau foaie care prin vibrație poate transmite sunetele. Membrana difuzorului. 2. Corp subțire în formă de peliculă, folosit pentru a separa două medii; diafragmă. 3. (Rar) Pergament. [Pecetea] stă așezată, printre hrisoave pe membrană, și printre felurite pitace domnești. ODOBESCU, S. I 131.