MELOPÉIC, -Ă, melopeici, -ce, adj. Ca o melopee; melodios, armonios. [Pr.: -pe-ic] – Melopee + suf. -ic.

MELOPÉIC, -Ă, melopeici, -e, adj. (Rar) Ca o melopee; melodios, armonios. [Pr.: -pe-ic] – Melopee + suf. -ic.

melopéic (-pe-ic) adj. m., pl. melopéici; f. melopéică, pl. melopéice

melopéic adj. m. (sil. -pe-ic), pl. melopéici; f. sg. melopéică, pl. melopéice

MELOPÉIC, -Ă adj. (Liv.) De melopee (2); melodios; monoton. [Pron. -pe-ic. / et. incertă].

MELOPÉIC, -Ă adj. de melopee (2); melodios; monoton. (< melopee + -ic)