MELOFÓB, -Ă, melofobi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care urăște muzica. – Din fr. mélophobe.

MELOFÓB, -Ă, melofobi, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care urăște muzica. – Din fr. mélophobe.

melofób adj. m., pl. melofóbi; f. sg. melofóbă, pl. melofóbe

MELOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care nu suferă muzica. [< fr. mélophobe].

MELOFÓB, -Ă adj., s. m. f. (cel) care nu suferă muzica. (< fr. mélophobe)

MELOFÓB ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care urăște muzica. /<fr. mélophobe

MELO-2 „muzică, melodie”. ◊ gr. melos „cîntec, melodie” > fr. mélo-, germ. id., engl. id. > rom. melo-. □ ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care nu suferă muzica; ~fobie (v. -fobie), s. f., aversiune patologică față de muzică; ~man (v. -man1), s. m. și f., persoană pasionată de muzică; ~manie (v. -manie), s. f., dragoste excesivă pentru muzică; ~pee (v. -pee), s. f., ansamblu de reguli referitoare la cînt și la arta declamației la vechii greci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a muzicii în terapeutică; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere a notelor muzicale prin utilizarea unui material tipografic mobil.