melodios definitie

13 definiții pentru melodios

MELODIÓS, -OÁSĂ, melodioși, -oase, adj. Plin de sunete armonioase, plăcut auzului, armonios; care emite astfel de sunete. [Pr.: -di-os] – Din fr. mélodieux.
MELODIÓS, -OÁSĂ, melodioși, -oase, adj. Plin de sunete armonioase, plăcut auzului, armonios; care emite astfel de sunete. [Pr.: -di-os] – Din fr. mélodieux.
MELODIÓS, -OÁSĂ, melodioși, -oase, adj. Care emite o melodie, plin de sunete armonioase, plăcute auzului. Frunzișul se înfioară cîteodată și un susur melodios coboară pînă în cerdacul liniștit. SADOVEANU, O. I 320. Dintre canaluri Și de pe maluri Se-nalț-un cîntic melodios. ALECSANDRI, O. 88. ◊ (Adverbial) Mii de valuri sănine, strălucite. treieră aria mării încet și melodios. EMINESCU, N. 13.
melodiós (-di-os) adj. m., pl. melodióși; f. melodioásă, pl. melodioáse
melodiós adj. m. (sil.-di-os), pl. melodióși; f. sg. melodioásă, pl. melodioáse
MELODIÓS adj. 1. v. cantabil. 2. v. armonios.
MELODIÓS, -OÁSĂ adj. Care emite o melodie, plin de sunete armonioase. [Pron. -di-os. / cf. fr. mélodieux].
MELODIÓS, -OÁSĂ adj. care emite sunete plăcute; armonios. (< fr. mélodieux)
MELODIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are caracter de melodie; plăcut auzului; melodic; armonios. 2) (despre sunete, voce etc.) Care este plăcut auzului; mlădios. Voce ~oasă. [Sil. -di-os] /<it. melodismo, fr. mélodeux
melodios a. plin de melodie.
*melodiós, -oásă adj. (d. mélodieux, it. melodioso). Melodic, plin de melodie: melodiosu cîntec al privighetoriĭ. Adv. În mod melodios: a cînta melodios.
MELODIOS adj. 1. (MUZ.) cantabil, muzical. (O structură ~.) 2. armonios, melodic, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~ a lui Odobescu.)
melodios s. m., adj. invar. informator, denunțător.

melodios dex

Intrare: melodios
melodios adjectiv
  • silabisire: -di-os