Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru melodie

MELOD├ŹE, melodii, s. f. Succesiune de sunete ├«mbinate dup─â regulile ritmului ╚Öi ale modula╚Ťiei, pentru a alc─âtui o unitate cu sens expresiv. ÔÖŽ Compozi╚Ťie muzical─â, c├óntec. ÔÖŽ Fig. Sonoritate pl─âcut─â; armonie, muzicalitate. ÔÇô Din ngr. melod├şa, it. melodia, fr. m├ęlodie.
MELOD├ŹE, melodii, s. f. Succesiune de sunete ├«mbinate dup─â regulile ritmului ╚Öi ale modula╚Ťiei, pentru a alc─âtui o unitate cu sens expresiv. ÔÖŽ Compozi╚Ťie muzical─â, c├óntec. ÔÖŽ Fig. Sonoritate pl─âcut─â; armonie, muzicalitate. ÔÇô Din ngr. melod├şa, it. melodia, fr. m├ęlodie.
MELOD├ŹE, melodii, s. f. Succesiune de sunete muzicale care alc─âtuiesc un c├«ntec; compozi╚Ťie muzical─â, c├«ntec. Melodiile orchestrei str─âb─âteau ├«n─âbu╚Öite. C. PETRESCU, S. 101. Auzeam din prora vaporului o melodie dulce care se pierdea a╚Öa de trist. DUN─éREANU, CH. 58. ÔŚŐ (Poetic) Clopotele umpleau valea cu melodia lor grav─â. SADOVEANU, O. VI 518. ÔŚŐ Fig. Drumul Oltului prin lume e un c├«ntec ne├«ntrerupt, un lung poem simfonic c─âruia mereu se adaug─â noi melodii ╚Öi teme. BOGZA, C. O. 125. V├«ntul care b─âtea aspru intona melodii ciudate; p─ârea c─â duce departe oft─ârile unui suflet chinuit. DUN─éREANU, CH. 37.
melod├şe s. f., art. melod├şa, g.-d. art. melod├şei; pl. melod├şi, art. melod├şile
melod├şe s. f., art. melod├şa, g.-d. art. melod├şei; pl. melod├şi, art. melod├şile
MELOD├ŹE s. 1. v. c├óntec. 2. arie, c├óntec. (~ii populare.) 3. v. c├ónt. 4. v. armonie.
MELOD├ŹE s.f. 1. Succesiune expresiv─â de sunete muzicale care alc─âtuiesc un c├óntec; compozi╚Ťie muzical─â, c├óntec. 2. (Fig.) Secven╚Ť─â de sunete armonioase, cu sonoritate pl─âcut─â; armonie, muzicalitate. [Gen. -iei. / fr. m├ęlodie, it., lat. melodia ÔÇô c├óntec].
MELOD├ŹE s. f. 1. succesiune expresiv─â de sunete muzicale care alc─âtuiesc un c├óntec; (p. ext.) compozi╚Ťie muzical─â, c├óntec. 2. (fig.) muzicalitate. (< fr. m├ęlodie, it., lat. melodia)
MELOD├ŹE ~i f. 1) Succesiune de sunete cu ├«n─âl╚Ťime ╚Öi durat─â diferit─â, ordonate dup─â regulile ritmului, pentru a constitui o form─â, perceptibil─â ╚Öi agreabil─â; melos. 2) Compozi╚Ťie muzical─â format─â dintr-o serie de fraze cu acest caracter. Motivul ~ei. 3) Pies─â vocal─â compus─â pe baza unui text scris; c├óntec. 4) Ansamblu de caractere (sunete, accente, ritm) combinate agreabil; sonoritate pl─âcut─â. ~a versului. /<ngr. melodia, it. melodia, fr. m├ęlodie
melodie f. 1. ╚Öir de sunete armonioase; 2. ╚Öir de fraze muzicale; 3. fig. ╚Öir de vorbe sau propozi╚Ťiuni pl─âcute la auz.
*melod├şe f. (vgr. melodia, d. m├ęlos, membru, caden╚Ť─â a fraze─ş muzicale, ╚Öi od├ę, c├«ntec, c├«nt. V. come-, hazmo-, paro- ╚Öi tragedie). ╚śir de sunete care plac urechi─ş. Fig. ╚śir de vorbe, de fraze pl─âcute urechi─ş.
MELODIE s. 1. (MUZ.) c├«ntec, compozi╚Ťie, muzic─â, (livr.) melopee, melos, (├«nv.) scop. (O ~ foarte izbutit─â.) 2. (MUZ.) arie, c├«ntec. (~ii populare.) 3. c├«nt, c├«ntare, c├«ntat, c├«ntec, glas, (pop.) viers. (~ de p─âs─ârele.) 4. armonie, muzicalitate, sonoritate. (~ interioar─â a versului.)
însăși-melodia v. automelă.
melodie (< gr. ╬╝╬Á╬╗ß┐│╬┤╬»╬▒, de la ╬╝╬Á╬╗ß┐│╬┤¤î¤é, v. melod), succesiune coerent─â de sunete al c─ârei sens muzical poate fi perceput ca un ├«ntreg: sie-╚Öi suficient─â, independent─â, ├«n principiu, fa╚Ť─â de alte elemente (cu excep╚Ťia ritmului*), m. poate fi conceput─â ca element primordial ╚Öi ├«n acela╚Öi timp definitoriu al muzicii* (punct p├ón─â la care no╚Ťiunea de m. se suprapune pe aceea de monodie*). ├Än desf─â╚Öurarea sa considerat─â, ├«n chip mai mult metaforic, drept orizontal─â (dac─â se ╚Ťine seama de structura ei intervalic─â) m. ├«ntrune╚Öte ÔÇô la nivelul unor legi spontane ori consacrate de arta profesionist─â ÔÇô o seam─â de raporturi intervalice (cu deosebire pe acelea accesibile ├«n c├óntare), structur─â modal─â*, ambitus (1), durat─â (I, 1), dinamic─â (1), timbru, atac (1). ÔÖŽ Acoperind sub forma sa monodic─â o arie de timp considerabil─â ╚Öi convie╚Ťuind cu formele de multivocalitate* (de ex. ├«n folclor*), fiind sin. deci c├óntecul (I, 1), m. are ├«n muzica greac─â*, ├«n muzicile tradi╚Ťionale ale Orientului ╚Öi ├«n etapele de dinaintea apari╚Ťiei polifoniei* europ. caracterul unei desf─â╚Öur─âri logice, bazat─â pe fluxul articulat al intervalelor*, prin salturi sau printr-un profil treptat preponderent descendent ├«n muzica gr. sau ├«n folc. rom., ÔÇ×pe un fond de lini╚ÖteÔÇŁ (Andr├ę Souris), fond pe care apari╚Ťia isonului* sau a burdonului (1) nu-i afecteaz─â ├«nc─â esen╚Ťa. Acest ÔÇ×fondÔÇŁ de lini╚Öte dispare practic ├«n momentul afirm─ârii polif., fie sub formele sale spontane (la unele popoare polineziene, la cele slave, la gruzini sau la arom├óni) fie organizate ca ├«n muzica Europei occid. Chiar dac─â ├«n polif. primitiv─â occid., impunea condi╚Ťia asocierii vocilor (2) (pe baza intervalelor primare, pornind deci de la ideea consonan╚Ťei*) aceast─â polif. era, ├«n fond, o poli-m., liniile melodice concurente respect├ónd o anumit─â autonomie modal─â (v. polimodalism). Modific─ârile survenite ├«n s├ónul polif.: precizarea unor raporturi vertical-acordice (viitoarele func╚Ťii*) centrate ├«n jurul treptelor* de T, D ╚Öi Sd, tipizarea caden╚Ťelor (1) ╚Öi, o dat─â cu aceasta, restr├óngerea modurilor la tonalitatea (1) major-minor─â prin generalizarea sensibilei* au dus la apari╚Ťia armoniei (III). Fenomenul a avut consecin╚Ťe directe asupra m., aceasta ├«nsum├ónd ├«n chiar structura sa noile rela╚Ťii. Pentru prima dat─â, m. era subordonat─â unui alt element: armonia ÔÇô ╚Öi aceasta ├«n ciuda situa╚Ťiei paradoxale a situ─ârii superioare a m. ├«n e╚Öafodul multivocal, ceea ce l-a determinat pe Rameau s─â afirme c─â ÔÇ×m. se na╚Öte din armonieÔÇŁ. ├Äntr-adev─âr, muzica clasic─â ilustreaz─â aceast─â dependen╚Ť─â de armonic, m. fiind construit─â nu numai ├«n str├óns─â leg─âtur─â cu cele trei func╚Ťii pilon (T, D ╚Öi Sd) ci ╚Öi ca o proiectare ├«n orizontal a acordului. Contunua accentuare a cromatismului* ├«n armonie ╚Öi generalizarea func╚Ťiei dominantice au drept consecin╚Ť─â ÔÇ×sensibilizareaÔÇŁ corespunz─âtoare a duetului melodic. Acele curente care, ├«ncep├ónd cu impresionismul*, au readus ├«n actualitate m. de tip modal, reac╚Ťion├ónd tocmai la hipertrofierea func╚Ťiei dominantice, au repus ├«n drepturi desf─â╚Öurarea liniar─â, prin intervale ÔÇ×melodiceÔÇŁ, precum ╚Öi profilul pentatonic* al acestor m. La r├óndul ei, dodecafonia*, care se situa istoric la finele unui proces de cromatizare, anihil├ónd, prin chiar acest proces, ideea de func╚Ťie, imagina m. ca o ÔÇ×ritmizareÔÇŁ a elementelor seriei*. Ceea ce trebuie ├«ns─â accentuat, este apari╚Ťia, o dat─â cu muzica lui Webern, a unui tip de m. care, prin salturile intervalice mari, tot mai ├«ndep─ârtate de idealul vocalit─â╚Ťii, prin spa╚Ťierea de ordin ritmic ÔÇô un fel de discontinuizare a ÔÇ×figurativuluiÔÇŁ melodic ÔÇô a fost comparat─â cu imaginea plastic─â punctualist─â*. ÔÖŽ ├Än ciuda imponderabilului ce o guverneaz─â (ca fiind supus─â cea dint├ói ÔÇ×inspira╚ŤieiÔÇŁ, unui sim╚Ť special al melodicului), m. a constituit obiectul unor disocia╚Ťii de ordin muzical sau ╚Ötiin╚Ťific pozitiv, concordante cu g├óndirea predominant─â a momentului istoric. Pentru teoreticienii greci, ideea de melos ÔÇô ├«n condi╚Ťiile unei muzici ce se presupune a fi fost exclusiv monodic─â (v. greac─â, muzic─â ÔÇô a se remarca ╚Öi extinderea no╚Ťiunii de melos la c├óntecul pop. ÔÇô Breazul) se referea, ├«n sensul ei cel mai larg, la ╚Ötiin╚Ťa complex─â a muzicii, cuprinz├ónd, dup─â Aristoxenos, armonica, ritmica, metrica; spre deosebire de pitagoreici, care puneau accentul pe raporturile (intervalice) ├«n sine din interiorul m., Aristoxenos relev─â raporturile ei concrete, premisa constituind-o nu at├ót entit─â╚Ťile numerice c├ót mai ales stabilirea ╚Öi ├«n╚Ťelegerea lor (├«ntr-o viziune ce precede psihologia* muzical─â) pe baza muzicalit─â╚Ťii. Mai toate explica╚Ťiile ce au avut ├«n obiectiv m., ├«ntr-o epoc─â ├«n care viziunea armonioas─â era ├«n declin ╚Öi cercet─âtorii luau din nou leg─âtura, mai ales prin folc., cu monodicul, au fost, la sf├ór╚Öitul sec. 19 ╚Öi ├«nceputul sec. 20, de nuan╚Ť─â psihologic─â. Astfel, reprezentan╚Ťii ╚ścolii muzicologice din Berlin (Stumpf, von Hornbostel, Lachmann, Sachs) ca ╚Öi cei ai ╚ścolii din Viena (Lach) au apelat la mai vechiul principiu al consonan╚Ťei, considerat ├«ns─â nu ├«n sensul unui dat aprioric-ezoteric ci al unuia nativ, incon╚Ötient, stipul├ónd totodat─â existen╚Ťa unui principiu distan╚Ťial* ce dirijeaz─â na╚Öterea ╚Öi evolu╚Ťia m. Observarea melodiilor primitive (prepentatonice ╚Öi pentatonice) a pus cel mai direct ├«n eviden╚Ť─â preponderen╚Ťa unor intervale, rolul lor generativ (Breazul), mecanismul asocierii lor, mecanism ce se men╚Ťine, ├«n general, ╚Öi ├«n m. mai dezvoltate: ÔÇ×Treptele al─âturate ale unei sc─âri sunt ├«ndep─ârtate unele de celelalte fie prin m─ârimea saltului, fie prin aceea a pasului. Ter╚Ťele dob├óndesc astfel un loc central: ele apar fie ca pa╚Öi mari fie ca salturi miciÔÇŁ (Wiora). Gestaltismul a atras aten╚Ťia asupra unit─â╚Ťii elementului melodic, element ce se percepe ├«ntotdeauna global, indiferent de contextul arm. sau polif. c─âruia i se integreaz─â. Derivat din teoria func╚Ťionalist─â riemannian─â, dar opun├óndu-i-se ├«n aceea╚Öi m─âsur─â, ca ╚Öi din psihologismul ╚Öcolii berlineze, energetismul* (Mersmann, Kurth) acord─â m. o accentuat─â autonomie, chiar ╚Öi ├«n contextul armoniei romantice ÔÇ×├«n criz─âÔÇŁ sau a polif. -armonice bachiene, consider├ónd-o ca purt─âtoarea unei energii proprii (ÔÇ×evolu╚Ťia melodic─â este un joc al tensiunilorÔÇŁ, Kurth) sau ca expresie pur─â a mi╚Öc─ârii (ÔÇ×melodia este mi╚ÖcareÔÇŁ, Kurth) ├«n raport cu caracterul mai mult static al elementelor armonice. Muzicologia fr., prelungind ramismul dar resim╚Ťindu-se ╚Öi ea de aceea╚Öi influen╚Ť─â a teoriei func╚Ťionale, imagineaz─â la r├óndu-i o alt─â explica╚Ťie a dinamismului interior a m. prin legea atractivit─â╚Ťii (Chailley, Cost├Ęre), lege ce ac╚Ťioneaz─â preponderent orizontal (sunetele ÔÇ×slabeÔÇŁ ╚Öi instabile sunt atrase de treptele mai ÔÇ×tariÔÇŁ, stabile), ├«ncep├ónd chiar cu melodiile bi-, tri-, tetra-, ╚Öi pentatonice (-cordice). V. metabol─â; pien. ÔÖŽ Din punct de vedere didactic, m. ÔÇ×era privit─â drept un element fie prea spontan fie prea particular pentru a putea fi sistematizatÔÇŁ (L. Comes), ceea ce a condus abia ├«n anii din urm─â la studierea m. ├«n afara tratatelor de arm. sau c. punct, f─âr─â neglijarea, fire╚Öte, a raporturilor ei cu aceste discipline.
a b─âga melodii expr. (intl.) a denun╚Ťa.
a compune melodii mari expr. (intl.) a denun╚Ťa pe toat─â lumea.
a face melodii expr. (intl.) a furniza informa╚Ťii poli╚Ťiei.
a freca la melodie (pe cineva) expr. a bate la cap (pe cineva), a cic─âli (pe cineva).
melodie, melodii s. f. (intl.) denun╚Ť.

Melodie dex online | sinonim

Melodie definitie

Intrare: melodie
melodie substantiv feminin