melestui definitie

2 intrări

14 definiții pentru melestui

MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din magh. mállaszt.
MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. – Din magh. mállaszt.
MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, și în forma meleștui) A mesteca. ♦ Fig. A snopi, a stîlci în bătăi. Toată era meleștuită [fata] de bătaie. RETEGANUL, P. II 80. – Variantă: meleștuí vb. IV.
MELEȘTUÍ vb. IV v. meleștui.
MELESTUÍ, melestuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mesteca cu melesteul. ◊ Fig. A bate tare pe cineva. – Magh. melleszteni.
melestuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. melestuiésc, imperf. 3 sg. melestuiá; conj. prez. 3 să melestuiáscă
melestuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. melestuiésc, imperf. 3 sg. melestuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. melestuiáscă
MELESTUÍ vb. v. snopi, stâlci.
melestuí (-uésc, melestuít), vb. – (Trans.) A da cu parul. Mag. melleszteni (Densusianu, GS, I, 352; Drăganu, Dacor., III, 721; Candrea). – Der. melesteu, s. n. (Mold., băț, prăjină; făcăleț), care pare să presupună un mag. *mellesztő, paralel cu menesztő „băț”, din melleszteni și tő „băț” (după Cihac, II, 192, din sl. męti „a comprima”; după Byhan 319, din sl. mlĕti „a măcina”).
A MELESTUÍ ~iésc tranz. pop. 1) (mămăliga) A mesteca cu melesteul. 2) A bate tare (cu melesteul); a ciomăgi; a cetlui. /<ung. mállaszt
melestuĭésc v. tr. (ung. melleszteni, a jumuli, a jupui). Trans. Fam. Bat, buchisesc, chelfănesc.
melestui vb. v. SNOPI. STÎLCI.
melestuí, melestuiesc, (melesti), vb. tranz. – (reg.) 1. A fărâmița, a zdrobi. 2. A stâlci în bătaie. 3. A amesteca. – Din magh. mállaszt(eni) (Scriban; Densusianu, Drăganu, Candrea, cf. DER; DLRM, DEX, MDA), cf. magh. mállani „a se sfărâma”.
melestuí, -esc, vb. tranz. – 1. A fărâmița, a zdrobi. 2. A stâlci in bătaie. 3. A amesteca. – Din magh. mállaszt (MDA).

melestui dex

Intrare: melestui
melestui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: meleștui
meleștui