melesteu definitie

11 definiții pentru melesteu

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).
MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).
MELESTÉU, melesteie, s. n. (Regional) Făcăleț. Curăță bine și melesteul, Culai; văd că prinde a se înfiera apa în ceaun. SADOVEANU, N. F. 70. Culeșerul sau melesteul. CREANGĂ, P. 150. Ce-aș mai rîde, rîde, zău, De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat. ALECSANDRI, T. 552.
MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Magh. mállasztó.
melestéu (reg.) s. n., art. melestéul; pl. melestéie
melestéu s.n., art. melestéul; pl. melestéie
MELESTÉU s. v. făcăleț, râșniță, sucitor, vergea.
MELESTÉU ~ie n. pop. Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; făcăleț; mestecător. /v. a melestui
melesteu n. făcăleț. [Origină necunoscută].
melestéŭ n., pl. eĭe (cp. cu melestuĭesc și cu ung. menesztö, cĭomag. V. și Dac. 3, 722). Nord. Făcăleț.
melesteu s. v. FĂCĂLEȚ. RÎȘNIȚĂ. SUCITOR. VERGEA.

melesteu dex

Intrare: melesteu
melesteu substantiv neutru