Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru melesteu

MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).
MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț (pentru mămăligă). – Din melestui (derivat regresiv).
MELESTÉU, melesteie, s. n. (Regional) Făcăleț. Curăță bine și melesteul, Culai; văd că prinde a se înfiera apa în ceaun. SADOVEANU, N. F. 70. Culeșerul sau melesteul. CREANGĂ, P. 150. Ce-aș mai rîde, rîde, zău, De-aș putea c-un melesteu Să-i măsor în lung și-n lat. ALECSANDRI, T. 552.
MELESTÉU, melesteie, s. n. (Reg.) Făcăleț. – Magh. mállasztó.
melestéu (reg.) s. n., art. melestéul; pl. melestéie
melestéu s.n., art. melestéul; pl. melestéie
MELESTÉU s. v. făcăleț, râșniță, sucitor, vergea.
MELESTÉU ~ie n. pop. Unealtă de bucătărie sub formă de băț neted, folosită la mestecarea mămăligii, la zdrobirea legumelor fierte; făcăleț; mestecător. /v. a melestui
melesteu n. făcăleț. [Origină necunoscută].
melestéŭ n., pl. eĭe (cp. cu melestuĭesc și cu ung. menesztö, cĭomag. V. și Dac. 3, 722). Nord. Făcăleț.
melesteu s. v. FĂCĂLEȚ. RÎȘNIȚĂ. SUCITOR. VERGEA.

melesteu definitie

melesteu dex

Intrare: melesteu
melesteu substantiv neutru