MELANCOLIZÁ, pers. 3 melancolizează, vb. I. Refl. (Rar) A deveni melancolic. – Din fr. mélancoliser.

MELANCOLIZÁ, pers. 3 melancolizează, vb. I. Refl. (Rar) A deveni melancolic. – Din fr. mélancoliser.

melancolizá vb., ind. prez. 3 sg. melancolizeáză

MELANCOLIZÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A face sau a deveni melancolic. [< cf. fr. mélancoliser].

MELANCOLIZÁ vb. refl. a deveni melancolic. (< fr. mélancoliser)

melancolizá vb. I (livr.) A se lăsa cuprins de melancolie ◊ „Boierimea cu ișlic și giubea, conversând și melancolizând comod pe sofale.” Sc. 2 II 78 p. 4 (din fr. mélancoliser; DN3, DEX-S)