Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru melancolic

MELANC├ôLIC, -─é, melancolici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) St─âp├ónit de melancolie (1); ├«nclinat spre melancolie. ÔÖŽ Care exprim─â melancolie; care rezult─â dintr-o stare de melancolie. Temperament (sau tip) melancolic = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificarea lui Hipocrat, caracterizat prin sensibilitate ╚Öi inhibi╚Ťie. ÔÖŽ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspir─â melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomor├ót. 2. Care este bolnav de melancolie (2). ÔÇô Din fr. m├ęlancolique.
MELANC├ôLIC, -─é, melancolici, -ce, adj. 1. (Adesea adverbial) St─âp├ónit de melancolie (1); ├«nclinat spre melancolie. ÔÖŽ Care exprim─â melancolie; care rezult─â dintr-o stare de melancolie. ÔÖŽ (Despre lucruri, peisaje etc.; adesea adverbial) Care inspir─â melancolie, care predispune la melancolie; trist, posomor├ót. 2. Care este bolnav de melancolie (2). ÔÇô Din fr. m├ęlancolique.
MELANC├ôLIC, -─é, melancolici, -e, adj. 1. (Despre persoane) St─âp├«nit de triste╚Ťe, de deprimare; care are o fire vis─âtoare, ├«nchis─â, ├«ntunecat─â, posomorit─â. Nu-s melancolic ca Petrarca. Dar ╚Ötiu s─â rid, ╚Öi pling apoi. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 165. Norii to╚Ťi c├«nd str─âlucesc, Melancolic ├«i privesc ╚śi r─âm├«n cu ochiul jalnic. MACEDONSKI, O. I 112. Dac─â artistul e melancolic, am─âr├«t... plin─â de melancolie ╚Öi de durere va fi opera lui. GHEREA, ST. CR. II 81. ÔŚŐ (Poetic) ╚śire lungi de melancolici cocori. ODOBESCU, S. III 34. ÔŚŐ (Adverbial) Matrozii melancolic c├«nt─â. MACEDONSKI, O. I 153. ÔÖŽ (Despre cuvinte, ochi, frunte etc.) Care exprim─â, reflect─â triste╚Ťe ap─âs─âtoare, melancolie. A fost odinioar─â un cavaler t─âcut Cu ochii melancolici, obrajii de z─âpad─â. IOSIF, T. 102. Mai ales garafa goal─â era ├«n stare de a-l umplea cu cuget─âri melancolice. EMINESCU, N. 42. Sudoarea roura melancolica lui frunte. NEGRUZZI, S. I 53. ÔÖŽ (Despre lucruri, peisaje etc.) Care inspir─â, treze╚Öte melancolie. Peisaj melancolic, ├«n apele lunii Mai e╚Öti pentru unii, Aievea, simbolic. Al ╚Ť─ârii din vis Dorit paradis. BENIUC, V. 57. R├«urile se cior─âiau mai jos de br├«iele melancolicelor st├«nce. EMINESCU, N. 5. Era sp├«nzurat─â o candel─â ce ardea ne├«ncetat, d├«nd o lumin─â slab─â ╚Öi melancolic─â. FILIMON, C. 265. ÔŚŐ (Adverbial) Clopotele cailor sunau melancolie ├«n noapte. SADOVEANU, O. IV 11. Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sun─â. EMINESCU, O. I 206. 2. (Despre un bolnav mintal) Care sufer─â de melancolie (2).
melanc├│lic adj. m., pl. melanc├│lici; f. melanc├│lic─â, pl. melanc├│lice
melanc├│lic adj. m., pl. melanc├│lici; f. sg. melanc├│lic─â, pl. melanc├│lice
MELANCÓLIC adj. 1. trist, (înv.) melanholicos. (Om ~; privire ~.) 2. v. elegiac. 3. posomorât, trist. (O noapte ~.)
Melancolic Ôëá ╚Ö─âgalnic
MELANC├ôLIC, -─é adj. 1. St─âp├ónit de melancolie, de triste╚Ťe; deprimat; care are fire ├«nchis─â. ÔÖŽ Care arat─â, care exprim─â melancolie. 2. Care sufer─â de melancolie (2). [< fr. m├ęlancolique].
MELANC├ôLIC, -─é adj. 1. (╚Öi adv.) st─âp├ónit de melancolie; deprimat. ÔŚŐ care exprim─â melancolie; trist, posomor├ót. 2. care sufer─â de melancolie (2). (< fr. m├ęlancolique)
MELANC├ôLIC ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de melancolie; propriu melancoliei. G├ónd ~. 2) Care sufer─â de melancolie; bolnav de melancolie. 3) Care este curpins de melancolie. Caracter ~. 4) Care inspir─â melancolie; ├«n stare s─â produc─â melancolie. Muzic─â ~c─â. Privire ~c─â. /<fr. m├ęlancolique
melancolic a. 1. în care domină melancolia: trist, mâhnit; 2. care inspiră melancolie.
*melanc├│lic, -─â adj. (vgr. melagholik├│s). Cuprins de melancolie. Trist, descurajat. Care inspir─â o vag─â triste╚Ť─â: c├«ntec melancolic, a c├«nta melancolic.
MELANCOLIC adj. 1. trist, (înv.) melanholicos. (Om ~; privire ~.) 2. elegiac, trist. (Poezie cu caracter ~.) 3. posomorît, trist. (O noapte ~.)

Melancolic dex online | sinonim

Melancolic definitie

Intrare: melancolic
melancolic adjectiv