MELAMÍNĂ, melamine, s. f. Substanță chimică organică, folosită la fabricarea unor materiale plastice rezistente. – Din fr. mélamine.

MELAMÍNĂ, melamine, s. f. Substanță chimică organică, întrebuințată la fabricarea unor materiale plastice rezistente. – Din fr. mélamine.

melamínă s. f., g.-d. art. melamínei; pl. melamíne

melaminá vb., ind. prez. 1 sg. melaminéz, 3 sg. și pl. melamineáză

melamínă s. f., g.-d. art. melamínei; pl. melamíne

MELAMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță chimică organică din care se obțin materiale plastice rezistente. [< fr. mélamine, germ. Melamin].

MELAMÍNĂ s. f. material plastic rezistent, pe bază de rășină sintetică, folosit pentru furniruirea mobilei de bucătărie, a unor panouri decorative etc. (< fr. mélamine)

MELAMÍNĂ (< fr. {i}) s. f. Substanță chimică organică (p. t. 354°C), obținută prin polimerizarea cianamidei. Este folosită, împreună cu formaldehida, la fabricarea unor materiale plastice (rășini de m.).