MEGÉRĂ, megere, s. f. (Livr.) Femeie rea și arțăgoasă. [Var.: mejéră s. f.] – Din fr. mégère.

MEJÉRĂ s. f. v. megeră.

MEGÉRĂ, megere, s. f. (Franțuzism) Femeie rea și arțăgoasă. [Var.: mejéră s. f.] – Din fr. mégère.

MEJÉRĂ s. f. v. megeră.

MEJÉRĂ, mejere, s. f. (Franțuzism) Femeie rea și arțăgoasă. O credeați o mejeră și acum toate sînteți îndrăgostite de ea. CAMIL PETRESCU, T. II 526.

megéră (livr.) s. f., g.-d. art. megérei; pl. megére

megéră s. f., g.-d. art. megérei; pl. megére

MEGÉRĂ s.f. (Liv.) Femeie rea, arțăgoasă. [Var. mejeră s.f. / < fr. mégère, cf. Megera – una dintre cele trei Furii].

MEJÉRĂ s.f. v. megeră.

MEGÉRĂ, megere, s. f. Femeie arțăgoasă. (din fr. mégère)

MEGÉRĂ ~e f. Femeie rea și arțăgoasă. /<fr. mégere

Megera f. 1. Mit. una din cele trei Furii; 2 fig. femeie rea și turbată.

megéră s. f. (franțuzism) Femeie arțăgoasă ◊ „Judith, o megeră care se recomandă cu dezarmantă sinceritate: «Îmi place tot ce înjosește...»” R.lit. 14 III 85 p. 22 (din fr. mégère; DEX, DN3)