mejdină definitie

8 definiții pentru mejdină

MÉJDINĂ, mejdine, s. f. (Reg.) Hat, răzor, hotar (între două ogoare, proprietăți); mejdă. – Din bg. meždina.
MÉJDINĂ, mejdine, s. f. (Reg.) Hat, răzor, hotar (între două ogoare, proprietăți); mejdă. – Din bg. meždina.
MÉJDINĂ, mejdine, s. f. (Regional) Hat.
méjdină (reg.) s. f., g.-d. art. méjdinei; pl. méjdine
méjdină s. f., g.-d. art. méjdinei; pl. méjdine
MÉJDINĂ s. v. hat, hotar, ogor, pârloagă, răzor.
mejdínă f., pl. ĭ și e (vsl. meždina, bg. -ná, interval, crăpătură, d. meždá, brazdă lată finală, meždu, între. V. mezuină, primejdie, megiaș). Olt. Mezuină, hat, răzor, răstav, hotar lat între ogoare (rev. I. Crg. 7, 155). – Fals méjdină la Cdr.
mejdină s. v. HAT. HOTAR. OGOR. PÎRLOAGĂ. RĂZOR.

mejdină dex

Intrare: mejdină
mejdină substantiv feminin