Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru meioz─â

MEI├ôZ─é, meioze, s. f. (Biol.) Diviziune a celulei prin separarea de perechi de cromozomi din nucleu ╚Öi formarea de game╚Ťi. [Pr.: me-io-] ÔÇô Din fr. m├ęiose.
MEI├ôZ─é, meioze, s. f. (Biol.) Diviziune a celulei prin separarea de perechi de cromozomi din nucleu ╚Öi formarea de game╚Ťi. [Pr.: me-io-] ÔÇô Din fr. m├ęiose.
mei├│z─â s. f., g.-d. art. mei├│zei; pl. mei├│ze
mei├│z─â s. f. (sil. me-io-), g.-d. art. mei├│zei; pl. mei├│ze
MEI├ôZ─é s. (BIOL.) diviziune reduc╚Ťional─â.
MEI├ôZ─é s.f. (Biol.) Diviziune celular─â mitotic─â, ├«n care celulele formate au jum─âtate din num─ârul cromozomilor celulei-mam─â. [Pron. -me-io-. / < fr. m├ęiose, cf. gr. meiosis ÔÇô sc─âdere].
MEI├ôZ─é s. f. diviziune celular─â ├«n cursul c─âreia are loc reducerea num─ârului de cromozomi. (< fr. m├ęiose)
MEI├ôZ─é (< fr. {i}; {s} meiosis ÔÇ×diminuareÔÇŁ) s. f. (HIST.) Tip de diviziune celular─â care implic─â dou─â fisiuni ale nucleului, ├«n urma c─âreia dintr-o celul─â diploid─â (cu num─âr dublu de cromozomi) rezult─â patru celule fiice haploide (av├ónd jum─âtate din num─ârul de cromozomi ai celulei ini╚Ťiale); proces caracteristic organismelor care se reproduc sexuat, celulele haploide rezultante se numesc spori la plante ╚Öi game╚Ťi la animale. Sin. diviziune reduc╚Ťional─â.
-MEIOZ─é ÔÇ×reducere, diviziuneÔÇŁ. ÔŚŐ gr. meiosis ÔÇ×descre╚Ötere, reducereÔÇŁ > fr. -m├ęiose, germ. id. > rom. -meioz─â.

Meioz─â dex online | sinonim

Meioz─â definitie

Intrare: meioz─â (subst.)
meioz─â subst. substantiv feminin
  • silabisire: me-io-
Intrare: meioz─â (suf.)
meioz─â suf.