Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru meioză

MEIÓZĂ, meioze, s. f. (Biol.) Diviziune a celulei prin separarea de perechi de cromozomi din nucleu și formarea de gameți. [Pr.: me-io-] – Din fr. méiose.
MEIÓZĂ, meioze, s. f. (Biol.) Diviziune a celulei prin separarea de perechi de cromozomi din nucleu și formarea de gameți. [Pr.: me-io-] – Din fr. méiose.
meióză s. f., g.-d. art. meiózei; pl. meióze
meióză s. f. (sil. me-io-), g.-d. art. meiózei; pl. meióze
MEIÓZĂ s. (BIOL.) diviziune reducțională.
MEIÓZĂ s.f. (Biol.) Diviziune celulară mitotică, în care celulele formate au jumătate din numărul cromozomilor celulei-mamă. [Pron. -me-io-. / < fr. méiose, cf. gr. meiosis – scădere].
MEIÓZĂ s. f. diviziune celulară în cursul căreia are loc reducerea numărului de cromozomi. (< fr. méiose)
MEIÓZĂ (< fr. {i}; {s} meiosis „diminuare”) s. f. (HIST.) Tip de diviziune celulară care implică două fisiuni ale nucleului, în urma căreia dintr-o celulă diploidă (cu număr dublu de cromozomi) rezultă patru celule fiice haploide (având jumătate din numărul de cromozomi ai celulei inițiale); proces caracteristic organismelor care se reproduc sexuat, celulele haploide rezultante se numesc spori la plante și gameți la animale. Sin. diviziune reducțională.
-MEIOZĂ „reducere, diviziune”. ◊ gr. meiosis „descreștere, reducere” > fr. -méiose, germ. id. > rom. -meioză.

Meioză dex online | sinonim

Meioză definitie

Intrare: meioză (subst.)
meioză subst. substantiv feminin
  • silabisire: me-io-
Intrare: meioză (suf.)
meioză suf.