MÉIȘTE, meiști, s. f. Teren cultivat cu mei; mei (2). – Mei + suf. -iște.

MEÍȘTE s. f. Teren cultivat cu mei; mei (2). – Mei + suf. -iște.

MÉIȘTE, meiști, s. f. (Rar) Suprafață de teren cultivată cu mei.

méiște (me-iș-) s. f., g.-d. art. méiștii; pl. méiști

méiște s. f. (sil. me-iș-), g.-d. art. méiștii; pl. méiști

MEÍȘTE s. (reg.) mălăiște, (Mold., Transilv. și Maram.) mălaie (pl.). (Lanul de mei se cheamă ~.)

MÉIȘTE ~i f. Teren cultivat cu mei. /mei + suf. ~iște

MEIȘTE s. (reg.) mălăiște, (Mold., Transilv. și Maram.) mălaie (pl.). (Lanul de mei se cheamă ~.)