meișor definitie

8 definiții pentru meișor

MEIȘÓR s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț (Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete (Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -șor.
MEIȘÓR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: a) plantă cu rădăcina târâtoare și florile de culoare verde-deschis sau violetă; mei-pădureț (Millium effusum); b) plantă cu frunze păroase și flori violacee, alcătuind spice așezate ca niște degete (Panicum sanguinale); c) mei mărunt. [Pr.: me-i-] – Mei + suf. -șor.
MEIȘÓR s. m. Plantă erbacee de pădure din familia gramineelor avînd tulpina și frunzele acoperite cu o brumă albăstrui-verzuie, cu inflorescența ramificată, aplecată în jos (Milium effusum).
meișór (me-i-) s. m.
meișór s. m. (sil. me-i-), pl. meișóri
MEIȘÓR s. (BOT.) 1. (Milium effusum) (reg.) mei-pădureț, mei-sălbatic. 2. (Panicum sanguinale) (reg.) mohor-roșu.
MEIȘÓR m. Plantă erbacee din familia gramineelor cu tulpina ramificată, frunze înguste și cu flori de culoare verde-deschisă sau violetă. [Sil. me-i-] /mei + suf. ~ișor
MEIȘOR s. (BOT.) 1. (Milium effusum) (reg.) mei-pădureț, mei-sălbatic. 2. (Panicum sanguinale) (reg.) mohor-roșu.

meișor dex

Intrare: meișor
meișor substantiv masculin
  • silabisire: me-i-