9 definiții pentru mehtup

MEHTÚP, mehtupuri, s. n. (În Evul Mediu; în Țara Românească și în Moldova) Scrisoare oficială; adresă, raport. – Din tc. mektup.
MEHTÚP, mehtupuri, s. n. (Turcism înv.) Scrisoare oficială; adresă, raport. – Din tc. mektup.
MEHTÚP, mehtupuri, s. n. (Turcism învechit) Scrisoare oficială; adresă, raport. Grigore Ghica-vodă... pecetluia peșcheșul și mehtupul. La CADE.
mehtúp (înv.) s. n., pl. mehtúpuri
mehtúp s. n., pl. mehtúpuri
MEHTÚP s. v. adresă.
mehtúp (mehtúpuri), s. n. – Adresă, înscris oficial. Tc. mektub (Șeineanu, III, 78). Sec. XVIII, înv.Der. mehtupciu, s. m. (scrib, secretar), din tc. mektubci.
mehtúp n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] mektub). Vechĭ. Scrisoare oficială turcească. – Și mehtĭup și mictup.
mehtup s. v. ADRESĂ.