MEHTÉR, mehteri, s. m. (Înv.) Muzicant într-o fanfară (turcească). – Din tc. mehter.

MEHTÉR, mehteri, s. m. (Turcism înv.) Muzicant într-o fanfară (turcească). – Din tc. mehter.

mehtér (înv.) s. m., pl. mehtéri

mehtér s. m., pl. mehtéri

mehtér (mehtéri), s. m. – Muzicant dintr-o orchestră militară turcă. Tc. mehter, din per. mihter „șef” (Șeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv. – Comp. mehterbașa, s. m. (dirijor de muzică militară), din tc. mehterbasi, înv.; meterhanea (var. mehterhanea), s. f. (orchestră turcească), din tc. mehterhane.

mehtér m. (turc. mehter, d. pers. mihter, șef). Vechĭ. Muzicant militar turcesc.