mehenghi definitie

13 definiții pentru mehenghi

MEHÉNGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I. (Înv.) S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, isteț, abil; p. ext. șmecher, șiret: glumeț, poznaș. – Din tc. mehenk.
MEHÉNGHI, -GHE, (I) mehenghiuri, s. n., (II) mehenghi, -ghe, adj. I. S. n. Piatră cu care se încercau metalele prețioase. II. Adj. (Pop.; adesea substantivat) Priceput, isteț, abil; p. ext. șmecher, șiret: glumeț, poznaș. – Din tc. mehenk.
MEHÉNGHI, -GHE, mehenghi, -ghe, s. m. și f. Persoană pricepută, iscusită, abilă; p. ext. șmecher, șiret, viclean, perfid. Venea mehenghiul, din cărărușele lui de dragoste. CAMILAR, N. II 425. Intrînd în vorbă cu dînsa, fata, bună mehenghe, îi întoarce capul și Ipate vede că nu-i de lepădat. CREANGĂ, P. 165. ◊ (Adjectival) Ni-l zugrăvi ca pe un bulibașa mehenghi, vînzător și slugarnic. M. I. CARAGIALE, C. 22. Îi arătă bucurie mare... ca o leliță mehenghe. GORJAN, H. IV 74. ♦ Persoană glumeață, poznașă, șugubeață. Flăcăii... mai luau cu ei și cîte un mehenghi bun de gură. ȘEZ. IV 230. – Variantă: mehénchi (SEVASTOS, N. 317) s. m.
mehénghi1 (pop.) adj. m., pl. mehénghi; f. sg. și pl. mehénghe
mehénghi2 (înv.) s. n., art. mehénghiul; pl. mehénghiuri
mehénghi adj. m., pl. mehénghi; f. sg. și pl. mehénghe
mehénghi s. n., art. mehénghiul; pl. mehénghiuri
MEHÉNGHI adj. v. abil, deștept, dibaci, glumeț, hazliu, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, poznaș, priceput, șiret, șmecher, vesel, viclean.
mehénghi (mehenghiuri), s. n.1. Piatră de încercare. – 2. (S. m.) Viclean, fățarnic, hoțoman. – Var. mehenchi, mehengler. Tc. mehenk, din arab. muhakk (Șeineanu, II, 256; Lokotsch, 1498), cf. ngr. μεέγγi, bg. mehenk. – Der. mehenghe, s. f. (fățarnică).
MEHÉNGHI ~e adj. și substantival rar 1) Care manifestă agerime a minții și deșteptăciune; isteț. 2) Care se orientează cu pricepere în orice situație, trăgând foloase; viclean; șmecher; șiret; hâtru. 3) Căruia îi place să glumească; bun de glume; glumeț. /<turc. mehenk
mehenghiu n. piatră de cercat aurul. [Turc.; MEHENK]. ║ a. isteț, șiret: te văd că ești bun mehenghiu CR.; [Lit. ispitit, pățit; metaforă împrumutată dela aurari].
mehénghĭ, -ghe adj., pl. tot așa (turc. mehenk, d. ar. mehakki, peatră de încercat metalele prețioase (V. scandălă); ngr. meéngi, bg. mehenk). Est. Fam. Șiret, priceput. – În Munt. rar mehéngher, -ă.
mehenghi adj. v. ABIL. DEȘTEPT. DIBACI. GLUMEȚ. HAZLIU. INGENIOS. ISCUSIT. ISTEȚ. ÎNDEMÎNATIC. MEȘTER. POZNAȘ. PRICEPUT. ȘIRET. ȘMECHER. VESEL. VICLEAN.

mehenghi dex

Intrare: mehenghi (adj.)
mehenghi adj. adjectiv
Intrare: mehenghi (piatră; -uri)
mehenghi piatră; -uri substantiv neutru