mehăit definitie

2 intrări

12 definiții pentru mehăit

MEHĂÍ, pers. 3 méhăie, vb. IV. Intranz. (Pop.; despre oi, miei, capre) A scoate sunete caracteristice speciei; a behăi. – Mehe[he] + suf. -ăi.
MEHĂÍT, mehăituri, s. n. (Pop.) Faptul de a mehăi; behăit. – V. mehăi.
MEHĂÍ, pers. 3 méhăie, vb. IV. Intranz. (Despre oi, miei, capre) A scoate sunete caracteristice speciei; a behăi. – Mehe[he] + suf. -ăi.
MEHĂÍT, mehăituri, s. n. Faptul de a mehăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăit. – V. mehăi.
MEHĂÍ, pers. 3 méhăie, vb. IV. Intranz. (Despre capre și oi) A behăi.
MEHĂÍT, mehăituri, s. n. Faptul de a mehăi; behăit. Mielușelele... zburdau în cîrduri, umplind văzduhul cu mehăițul lor nevinovat. STĂNOIU, C. I. 76.
mehăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 méhăie, imperf. 3 sg. mehăiá; conj. prez. 3 să méhăie
mehăít (pop.) s. n., pl. mehăíturi
mehăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. méhăie, imperf. 3 sg. mehăiá
mehăít s. n., pl. mehăíturi
A MEHĂÍ pers. 3 méhăie intranz. (despre capre, oi, miei) A scoate sunete caracteristice speciei; a mecăi. /mehe(he) + suf. ~ăi
méhăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. Tot așa, vsl. mekati, germ. meckern, vgerm. mechzen, lat. miccire, vgr. mekáomai). Behăĭesc, fac mehehé, vorbind de oĭ și capre.

mehăit dex

Intrare: mehăi
mehăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: mehăit
mehăit substantiv neutru