megateriu definitie

11 definiții pentru megateriu

MEGATÉRIU, megaterii, s. m. Mamifer fosil uriaș, erbivor, din epoca cuaternară, asemănător cu leneșul (Megatherium). – Din lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. mégathérium.
MEGATÉRIU, megaterii, s. m. Mamifer fosil uriaș, erbivor, din epoca cuaternară, asemănător cu leneșul (Megatherium). – Din lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. mégathérium.
MEGATÉRIU, megaterii, s. m. Mamifer fosil din epoca cuaternară care întrecea în dimensiuni pe un elefant.
megatériu [riu pron. riu] s. m., art. megatériul; pl. megatérii, art. megatériii (-ri-ii)
megatériu s. m. [-riu pron. -riu ], art. megatériul; pl. megatérii, art. megatériii (sil -ri-ii)
MEGATÉRIU s.m. Mamifer uriaș din era cuaternară, mai mare decât elefantul. [Pron. -riu. / < fr. mégathérium, cf. gr. megas – mare, therion – fiară].
MEGATÉRIU s. m. mamifer erbivor fosil mai mare decât elefantul. (< fr. mégathérium, lat. megatherium)
MEGATÉRIU ~i m. Mamifer erbivor, de talie mare, care a trăit în era cuaternară. /<lat. megatherium, germ. Megatherium, fr. mégatherium
*megatériŭ m. (d. vgr. mégas, neutru méga, mare, și therion, feară, animal). Geol. Un gen de mamifere edentate maĭ lungĭ de 5 metri și maĭ înalte de 2 și care trăĭaŭ în epoca terțiară și cŭaternară a Americiĭ.
MEGATÉRIU (< fr.; lat., germ. {i}; {s} mega- + gr. therion „fiară”) s. m. Gen fosil de mamifer edentat, de talie mare (4-4,5 m), erbivor, care a trăit în Cuaternar în America de Sud (Megatherium).
MEGA- „mare, uriaș, înalt”. ◊ gr. megas „uriaș, mare” > fr. méga, germ. id., it. id., engl. id. > rom. mega-. □ ~aerofil (v. aero-, v. -fil1), adj., (despre un organism) care are nevoie de o cantitate crescută de oxigen pentru a supraviețui; ~biocenoză (v. bio-, v. -cenoză1), s. f., biocenoză foarte întinsă; ~cardie (v. -cardie), s. f., mărire a volumului inimii; ~carioblast (v. cario-, v. -blast), s. n., celulă mare din măduva osoasă, ocupată aproape în întregime de nucleu; ~cariocit (v. cario-, v. -cit), s. n., celulă uriașă din măduva roșie osoasă, a cărei citoplasmă se fragmentează, producînd plăcuțe sanguine; ~cariogramă (v. cario-, v. -gramă), s. f., proporție a megacariotitelor în diverse faze de maturație; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe mari; ~cefal (v. -cefal), adj., megalocefal*; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., megalocefalie*; ~cromozom (v. cromo-, v. -zom), s. m., cromozom de dimensiuni mari, specific unor specii vegetale; ~dactil (v. -dactil), adj., care are degete mari; ~fanerofite (v. fanero-, v. -fit), s. f. pl., categorie de plante în care se încadrează arborii care depășesc înălțimea de 30 m; ~gametofit (v. gameto-, v. -fit), s. n., 1. Gametofit femel. 2. Sac embrionar prezent la antofite; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrogameților; ~heterocromatic (v. hetero-, v. -cromatic), adj., (despre o populație) ai cărui cromozomi conțin multe regiuni hetero-cromatice; ~lit (v. -lit1), s. m., bloc uriaș de piatră, construit în neolitic și la începutul epocii bronzului, care constituia, probabil, un monument funerar sau de cult; ~litic (v. -litic1), adj., compus din pietre mari; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument pentru determinarea longitudinilor; ~prosopie (v. -prosopie), s. f., dezvoltare exagerată a feței; ~splanhnie (v. -splanhnie), s. f., megalosplanhnie*; ~spor (v. -spor), s. m., 1. Spor mare la pteridofite, din care se dezvoltă protalul femel. 2. Celulă-mamă a sacului embrionar, la antofite; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange uriaș în care se dezvoltă macrosporii; ~sporocit (v. sporo-, v. -cit), s. n., 1. Celulă care produce macrospori. 2. Stadiu inițial al sacului embrionar; ~sporogeneză (v. sporo-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrosporilor, de dezvoltare a sacului embrionar și de producere a gameților, la plantele cu flori; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer fosil edentat și erbivor, de talie mare, care a trăit în terțiar și cuaternar; ~term (v. -term), adj., (despre plante) care preferă regiunile calde; sin. megatermic; ~termic (v. -termic), adj., megaterm*; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., granulă alveolară mare din citoplasmă; ~zoospor (v. zoo-, v. -spor), s. m., spor mare ciliat, plurinucleat și mobil, prezent la alge.

megateriu dex

Intrare: megateriu
megateriu substantiv masculin
  • pronunție: -riu pr. -rĭu