megafon definitie

12 definiții pentru megafon

MEGAFÓN, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe, pe stadioane etc. 2. (Nav.) Ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor, de forma unei pâlnii, folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei pâlnii, folosit pentru comunicări verbale la distanță. – Din fr. mégaphone.
MEGAFÓN, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore în piețe, pe stadioane etc. 2. (Mar.) Ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor, de forma unei pâlnii, folosit pentru transmiterea la distanță a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei pâlnii, folosit pentru comunicări verbale la distanță. – Din fr. mégaphone.
MEGAFÓN, megafoane, s. n. Difuzor mare și puternic; amplificator. O voce subțire de fată anunța prin megafoanele stației de radioficare.: un spectacol în sala clubului. V. ROM. februarie 1953, 52. ♦ Aparat pentru comunicări verbale la distanță, de forma unui cornet acustic mărit, care e folosit pentru a intensifica sunetul, vocea. Ar debita cu glas de megafon trei sute de cuvinte. C. PETRESCU, O. P. I 18. Din gura căscată a conului de megafon răsună ca un tunet, răspicat, în tot cuprinsul portului comanda căpitanului. BART, S. M. 92.
megafón s. n., pl. megafoáne
megafón s. n., pl. megafoáne
MEGAFÓN s. portavoce. (Vorbește la ~.)
MEGAFÓN s.n. 1. Difuzor puternic și mare. 2. Cornet acustic mare, care înlesnește comunicările verbale la distanță. [Germ. Megaphon, fr. mégaphone, cf. gr. megas – mare, phone – sunet].
MEGAFÓN s. n. 1. difuzor de mare intensitate sonoră. 2. cornet acustic mare pentru comunicări și ordine la distanță. (< fr. mégaphone)
MEGAFÓN ~oáne n. Aparat care servește la amplificarea sunetelor. /<fr. mégaphone
*megafón n., pl. oane (mega- din megalitic și -fon din telefon). Cornet care amplifică vocea (ca cel inventat de Edison), un fel de trompă în care vorbeștĭ ca să fiĭ auzit de departe.
MEGAFON s. portavoce. (Vorbește la ~.)
megafon (< fr. mégaphone) (Fiz.) 1. Difuzor* de mare intensitate sonoră, pentru amplificarea sunetului în săli, piețe, stadioane etc. 2. Instr. în forma unei pâlnii (de tablă etc.), dotat uneori cu un microfon*, un amplificator și un difuzor, folosit pentru comunicări și ordine la distanță.

megafon dex

Intrare: megafon
megafon substantiv neutru