Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru megafon

MEGAF├ôN, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore ├«n pie╚Ťe, pe stadioane etc. 2. (Nav.) Ansamblu format dintr-un amplificator ╚Öi un difuzor, de forma unei p├ólnii, folosit pentru transmiterea la distan╚Ť─â a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei p├ólnii, folosit pentru comunic─âri verbale la distan╚Ť─â. ÔÇô Din fr. m├ęgaphone.
MEGAF├ôN, megafoane, s. n. 1. Difuzor de mare putere, folosit pentru transmiterea programelor sonore ├«n pie╚Ťe, pe stadioane etc. 2. (Mar.) Ansamblu format dintr-un amplificator ╚Öi un difuzor, de forma unei p├ólnii, folosit pentru transmiterea la distan╚Ť─â a comenzilor; portavoce. 3. Instrument de forma unei p├ólnii, folosit pentru comunic─âri verbale la distan╚Ť─â. ÔÇô Din fr. m├ęgaphone.
MEGAF├ôN, megafoane, s. n. Difuzor mare ╚Öi puternic; amplificator. O voce sub╚Ťire de fat─â anun╚Ťa prin megafoanele sta╚Ťiei de radioficare.: un spectacol ├«n sala clubului. V. ROM. februarie 1953, 52. ÔÖŽ Aparat pentru comunic─âri verbale la distan╚Ť─â, de forma unui cornet acustic m─ârit, care e folosit pentru a intensifica sunetul, vocea. Ar debita cu glas de megafon trei sute de cuvinte. C. PETRESCU, O. P. I 18. Din gura c─âscat─â a conului de megafon r─âsun─â ca un tunet, r─âspicat, ├«n tot cuprinsul portului comanda c─âpitanului. BART, S. M. 92.
megafón s. n., pl. megafoáne
megafón s. n., pl. megafoáne
MEGAFÓN s. portavoce. (Vorbește la ~.)
MEGAF├ôN s.n. 1. Difuzor puternic ╚Öi mare. 2. Cornet acustic mare, care ├«nlesne╚Öte comunic─ârile verbale la distan╚Ť─â. [Germ. Megaphon, fr. m├ęgaphone, cf. gr. megas ÔÇô mare, phone ÔÇô sunet].
MEGAF├ôN s. n. 1. difuzor de mare intensitate sonor─â. 2. cornet acustic mare pentru comunic─âri ╚Öi ordine la distan╚Ť─â. (< fr. m├ęgaphone)
MEGAF├ôN ~o├íne n. Aparat care serve╚Öte la amplificarea sunetelor. /<fr. m├ęgaphone
*megaf├│n n., pl. oane (mega- din megalitic ╚Öi -fon din telefon). Cornet care amplific─â vocea (ca cel inventat de Edison), un fel de tromp─â ├«n care vorbe╚Öt─ş ca s─â fi─ş auzit de departe.
MEGAFON s. portavoce. (Vorbește la ~.)
megafon (< fr. m├ęgaphone) (Fiz.) 1. Difuzor* de mare intensitate sonor─â, pentru amplificarea sunetului ├«n s─âli, pie╚Ťe, stadioane etc. 2. Instr. ├«n forma unei p├ólnii (de tabl─â etc.), dotat uneori cu un microfon*, un amplificator ╚Öi un difuzor, folosit pentru comunic─âri ╚Öi ordine la distan╚Ť─â.

Megafon dex online | sinonim

Megafon definitie

Intrare: megafon
megafon substantiv neutru