meditativ definitie

12 definiții pentru meditativ

MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif.
MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif.
MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. înclinat spre meditare, spre gîndire, căruia îi place să mediteze; gînditor. Șerban, fratele cel mare, era «domnișor» meditativ. CĂLINESCU, E. 55. Într-o oglindă de buzunar... examinează cum le vine surîsul mistic și atitudinea ochilor meditativă. ARGHEZI, P. T. 108.
meditatív adj. m., pl. meditatívi; f. meditatívă, pl. meditatíve
meditatív adj. m., pl. meditatívi; f. sg. meditatívă, pl. meditatíve
MEDITATÍV adj. 1. v. reflexiv. 2. v. visător.
MEDITATÍV, -Ă adj. Înclinat spre meditație; gânditor. [Cf. fr. méditatif].
MEDITATÍV, -Ă adj. înclinat spre meditare; gânditor. (< fr. méditatif)
MEDITATÍV ~ă (~i, ~e) Care meditează; înclinat spre meditație; contemplativ. /<fr. méditatif
meditativ a. 1. aplecat la meditațiune; 2. dedat mereu la meditațiune: vieață meditativă.
*meditatív, -ă adj. (lat. meditativus). Aplecat spre meditațiune, dedat meditațiunilor, gînditor, visător: spirit meditativ.
MEDITATIV adj. 1. cugetător, gînditor, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv. (Un tip ~.) 2. contemplativ, contemplator, visător. (Fire ~.)

meditativ dex

Intrare: meditativ
meditativ adjectiv