mediocru definitie

13 definiții pentru mediocru

MEDIÓCRU, -Ă, mediocri, -e, adj. 1. Care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidențiază prin nimic, modest, banal. 2. Lipsit de inteligență, de capacitate ori cultură, de spirit; fără valoare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. médiocre.
MEDIÓCRU, -Ă, mediocri, -e, adj. 1. Care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidențiază prin nimic, modest, banal. 2. Lipsit de inteligență, de capacitate ori cultură, de spirit; fără valoare. [Pr.: -di-o-] – Din fr. médiocre.
MEDIÓCRU, -Ă, mediocri, -e, adj. 1. Care nu iese din comun, la un nivel modest, mijlociu, comun. Dumnealui n-ar fi putut îngădui răspunsuri mediocre unui elev pe care-l socotea între elementele valoroase ale gimnaziului. SADOVEANU, N. F. 130. S-a supus prejudecăților și socotelilor strîmte, clocite într-o familie cu destin mediocru. C. PETRESCU, R. DR. 301. Două surori tinere au adus dulceață și cafea. Una din ele... frumoasă ca o zînă. Cealaltă de o frumusețe mai mediocră. BOLINTINEANU, O. 347. ◊ (Rar, adverbial) Găsisem locuință și întreținere... eram mediocru mulțumit. GALACTION, O. I 99. 2. (Despre oameni, despre calitățile și activitatea lor) Lipsit de strălucire, fără spirit, fără valoare. Peruianu era un avocat mediocru, dar învîrtea afaceri care nu mai erau mediocre. VLAHUȚĂ, O. A. III 44.
mediócru (-di-o-cru) adj. m., pl. mediócri; f. mediócră, pl. mediócre
mediócru adj. m. (sil. -di-o-cru), pl. mediócri, f. sg. mediócră, pl. mediócre
MEDIÓCRU adj. 1. comun, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 2. (fig.) obscur. (Un poet ~.) 3. modest, redus, scăzut. (Operă de valoare ~.)
Mediocru ≠ distins, eminent, ilustru, remarcabil, talentat
MEDIÓCRU, -Ă adj. 1. Comun, obișnuit; mijlociu. 2. Fără strălucire, fără valoare, fără spirit. [Pron. -di-o-. / < fr. médiocre, cf. lat. mediocris].
MEDIÓCRU, -Ă adj. 1. comun, obișnuit; mijlociu. 2. cu capacități intelectuale reduse, fără valoare. (< fr. médiocre, lat. mediocris)
MEDIÓCRU ~ă (~i, ~e) 1) Care se află între două părți extreme sau între două lucruri de aceeași natură. Pasiune ~ă. 2) Care este insuficient (în cantitate sau calitate); lipsit de valoare cantitativă sau calitativă. Salariu ~. Hrană ~ă. 3) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care manifestă insuficiență intelectuală; mărginit; limitat; redus. Elev ~. Capacitate ~ă. [Sil. -di-o-] /<fr. médiocre
mediocru a. 1. care e între mare și mic, între bun și rău; 2. fig. de puțină inteligență, de puțin talent om mediocru. ║ n. ceea ce e mediocru, mijlociu.
*mediócru, -ă adj. (lat. medíocris și mediócris, d. médius, mediŭ; fr. médiocre, it. mediócre). Care e între mare și mic, între bun și prost, dar maĭ degrabă prost: carte mediocră, om mediocru. Adv. În mediocru, cam prost: a picta mediocru.
MEDIOCRU adj. 1. comun, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 2. (fig.) obscur. (Un poet ~.) 3. modest, redus, scăzut. (Operă de valoare ~.)

mediocru dex

Intrare: mediocru
mediocru adjectiv
  • silabisire: -di-o-cru