Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru mediocru

MEDI├ôCRU, -─é, mediocri, -e, adj. 1. Care se afl─â ├«ntre dou─â limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se eviden╚Ťiaz─â prin nimic, modest, banal. 2. Lipsit de inteligen╚Ť─â, de capacitate ori cultur─â, de spirit; f─âr─â valoare. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. m├ędiocre.
MEDI├ôCRU, -─é, mediocri, -e, adj. 1. Care se afl─â ├«ntre dou─â limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se eviden╚Ťiaz─â prin nimic, modest, banal. 2. Lipsit de inteligen╚Ť─â, de capacitate ori cultur─â, de spirit; f─âr─â valoare. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. m├ędiocre.
MEDI├ôCRU, -─é, mediocri, -e, adj. 1. Care nu iese din comun, la un nivel modest, mijlociu, comun. Dumnealui n-ar fi putut ├«ng─âdui r─âspunsuri mediocre unui elev pe care-l socotea ├«ntre elementele valoroase ale gimnaziului. SADOVEANU, N. F. 130. S-a supus prejudec─â╚Ťilor ╚Öi socotelilor str├«mte, clocite ├«ntr-o familie cu destin mediocru. C. PETRESCU, R. DR. 301. Dou─â surori tinere au adus dulcea╚Ť─â ╚Öi cafea. Una din ele... frumoas─â ca o z├«n─â. Cealalt─â de o frumuse╚Ťe mai mediocr─â. BOLINTINEANU, O. 347. ÔŚŐ (Rar, adverbial) G─âsisem locuin╚Ť─â ╚Öi ├«ntre╚Ťinere... eram mediocru mul╚Ťumit. GALACTION, O. I 99. 2. (Despre oameni, despre calit─â╚Ťile ╚Öi activitatea lor) Lipsit de str─âlucire, f─âr─â spirit, f─âr─â valoare. Peruianu era un avocat mediocru, dar ├«nv├«rtea afaceri care nu mai erau mediocre. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 44.
medi├│cru (-di-o-cru) adj. m., pl. medi├│cri; f. medi├│cr─â, pl. medi├│cre
medi├│cru adj. m. (sil. -di-o-cru), pl. medi├│cri, f. sg. medi├│cr─â, pl. medi├│cre
MEDIÓCRU adj. 1. comun, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 2. (fig.) obscur. (Un poet ~.) 3. modest, redus, scăzut. (Operă de valoare ~.)
Mediocru Ôëá distins, eminent, ilustru, remarcabil, talentat
MEDI├ôCRU, -─é adj. 1. Comun, obi╚Önuit; mijlociu. 2. F─âr─â str─âlucire, f─âr─â valoare, f─âr─â spirit. [Pron. -di-o-. / < fr. m├ędiocre, cf. lat. mediocris].
MEDI├ôCRU, -─é adj. 1. comun, obi╚Önuit; mijlociu. 2. cu capacit─â╚Ťi intelectuale reduse, f─âr─â valoare. (< fr. m├ędiocre, lat. mediocris)
MEDI├ôCRU ~─â (~i, ~e) 1) Care se afl─â ├«ntre dou─â p─âr╚Ťi extreme sau ├«ntre dou─â lucruri de aceea╚Öi natur─â. Pasiune ~─â. 2) Care este insuficient (├«n cantitate sau calitate); lipsit de valoare cantitativ─â sau calitativ─â. Salariu ~. Hran─â ~─â. 3) (despre persoane sau despre manifest─ârile lor) Care manifest─â insuficien╚Ť─â intelectual─â; m─ârginit; limitat; redus. Elev ~. Capacitate ~─â. [Sil. -di-o-] /<fr. m├ędiocre
mediocru a. 1. care e ├«ntre mare ╚Öi mic, ├«ntre bun ╚Öi r─âu; 2. fig. de pu╚Ťin─â inteligen╚Ť─â, de pu╚Ťin talent om mediocru. ÔĽĹ n. ceea ce e mediocru, mijlociu.
*medi├│cru, -─â adj. (lat. med├şocris ╚Öi medi├│cris, d. m├ędius, medi┼ş; fr. m├ędiocre, it. medi├│cre). Care e ├«ntre mare ╚Öi mic, ├«ntre bun ╚Öi prost, dar ma─ş degrab─â prost: carte mediocr─â, om mediocru. Adv. ├Än mediocru, cam prost: a picta mediocru.
MEDIOCRU adj. 1. comun, mijlociu, potrivit. (Un elev ~.) 2. (fig.) obscur. (Un poet ~.) 3. modest, redus, sc─âzut. (Oper─â de valoare ~.)

Mediocru dex online | sinonim

Mediocru definitie

Intrare: mediocru
mediocru adjectiv
  • silabisire: -di-o-cru