Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

27 defini╚Ťii pentru medic

M├ëDIC1, medici, s. m. Persoan─â care profeseaz─â medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist ├«n medicin─â; doctor. ÔŚŐ Medic de familie = medic care acord─â asisten╚Ť─â medical─â ╚Öi ├«ngrijiri, ├«n mod constant, unui bolnav sau unei familii, ├«n baza unui contract de asigur─âri medicale.- Din lat. medicus.
M├ëDIC2, -─é, medici, -ce, adj. Care apar╚Ťine mezilor (╚Öi per╚Öilor), privitor la mezi (╚Öi la per╚Öi). ÔÇô Din med.
M├ëDIC1, medici, s. m. Persoan─â care profeseaz─â medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist ├«n medicin─â; doctor. ÔÇô Din lat. medicus.
M├ëDIC2, -─é, medici, -ce, adj. Care apar╚Ťine mezilor (╚Öi per╚Öilor), privitor la mezi (╚Öi la per╚Öi). ÔÇô Din med.
M├ëDIC, medici, s. m. Persoan─â care practic─â medicina, pe baza studiilor superioare de specialitate. V. doctor (1). M─â g─âseam... ├«n cabinetul unui prieten, medic de boli nervoase. ARGHEZI, P. T. 93. Medicul povesti. R─ânile erau grave desigur, dar nu de moarte. C. PETRESCU, ├Ä. II 45. ╚śi, dup─â cum spunea tot el, lumea trebuie s─â aleag─â medic t├«n─âr ╚Öi avocat b─âtr├«n. BART, E. 265. ÔŚŐ Medic veterinar v. veterinar. Medic legist v. legist.
m├ędic1 (mat.) adj. m., pl. m├ędici; f. m├ędic─â, pl. m├ędice
m├ędic2 s. m., pl. m├ędici
m├ędic (referitor la mezi) adj. m., pl. m├ędici; f. sg. m├ędic─â, pl. m├ędice
m├ędic s. m., pl. m├ędici
MÉDIC adj. v. medical.
MÉDIC s. v. doctor.
MEDIC- v. medico-.
MÉDIC s.m. Persoană care practică medicina, având studii superioare de specialitate; doctor. [< lat. medicus].
MÉDIC1 s. m. persoană care profesează medicina; doctor. (< lat. medicus)
MEDIC2(O)- elem. ÔÇ×medic(in─â), medicalÔÇŁ. (< fr. m├ędic/o/-, cf. lat. medicus, medic)
m├ędic (m├ędici), s. m. ÔÇô Doctor. It. medico. ÔÇô Der. medical, adj., din fr. m├ędical; medicin─â, s. f., din fr. m├ędicine; medicinal, adj., din fr. m├ędicinal; medicament, s. n., din fr. m├ędicament; protomedic, s. m. (primul medic al Cur╚Ťii, ╚Öeful serviciilor sanitare, func╚Ťie desfiin╚Ťat─â ├«n 5 septembrie 1859), cu pref. proto-.
MÉDIC ~ci m. Specialist în medicină; doctor. /<lat. medicus
medic m. 1. doftor ce practic─â medicina; 2. fig. ceea ce aduce leac: timpul e un mare medic.
Medic a. relativ la Media sau la Mezi: răsboaiele medice, între Greci și Perși (504-449 a. Cr.).
1) *m├ędic, -─â s. (lat. medicus, adj. ╚Öi s.). Vindec─âtor, persoan─â care-─ş scap─â pe al╚Ťi─ş de boale. Fig. Timpu e marele medic. V. doctor, vrac─ş.
2) *m├ędic, -─â adj. Al mezilor, de la Mez─ş, din Media (Persia). R─âzboa─şele medice, ├«ntre Grec─ş ╚Öi Per╚Ö─ş (504-449 ├«n ainte de Hristos).
medic adj. v. MEDICAL.
MEDIC s. doctor, (înv.) vraci.
fem├ęie-m├ędic s. f. (med.) Doctori╚Ť─â ÔŚŐ ÔÇ×Destoinica muncitoare, harnica ╚Ť─âranc─â, iscusita cercet─âtoare, femeia-inginer, femeia-medic, femeia-profesor ╚Öi, ├«n acela╚Öi timp, femeia-so╚Ťie ╚Öi mam─â, ├«n toate aceste ipostaze, femeia din ╚Ťara noastr─â se face pre╚Ťuit─â ╚Öi respectat─â.ÔÇŁ Sc. 7 III 76 p. 1; v. ╚Öi femeie-╚Ť─âran(c─â) (din femeie + medic; cf. fr. femme-m├ędecin; DMN 1961)
m├ędic-cet─â╚Ťe├ín s. m. Medic interesat de activitatea ob╚Öteasc─â ÔŚŐ ÔÇ×Medic-cet─â╚ŤeanÔÇŁ (titlu de articol dedicat doctorului I.B., propus candidat al F.D.P.) Sc. 14 I 61 p. 5 (din medic + cet─â╚Ťean; Fl. Dimitrescu ├«n LR 4/62 p. 367)
MEDICI F─éR─é FRONTIERE, asocia╚Ťie nonguvernamental─â, fondat─â ├«n 1971, format─â din medici ╚Öi personal auxiliar, av├ónd ca scop acordarea de asisten╚Ť─â medical─â unor popula╚Ťii care au ori au avut de suferit de pe urma r─âzboaielor sau a unor calamit─â╚Ťi naturale.
RĂZBOAIELE MEDICE, denumire a conflictelor armate desfășurate între anii 500 și 449 î. Hr. pentru hegemonie în bazinul oriental al Mării Mediterane, între statele grecești pe de o parte și Imp. Persan pe de altă parte. Terminate cu victoria grecilor. V. Grecia antică.

Medic dex online | sinonim

Medic definitie

Intrare: medic (adj.)
medic adjectiv
Intrare: medic (s.m.)
medic substantiv masculin