mediatoare definitie

19 definiții pentru mediatoare

MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, s. m., s. f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.
MEDIATÓR, -OÁRE, mediatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană, guvern etc. care mijlocește o înțelegere între două părți (adverse), care face un act de mediație; mijlocitor, intermediar. 2. S. n. Intermediar chimic care asigură transmiterea influxului nervos. 3. S. f. Perpendiculară dusă pe mijlocul unui segment de dreaptă; locul geometric al punctelor situate într-un plan, egal depărtate de capetele unui segment de dreaptă. ♦ (Adjectival) Plan mediator = plan perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pr.: -di-a-] – Din lat. mediator.
MEDIATÓR2, -OÁRE, mediatori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) care mijlocește sau intervine pentru a stabili o înțelegere, un acord între două părți adverse (persoane, state etc.); mijlocitor, intermediar. V. arbitru. El avu mulțămirea a aduce la bun sfîrșit negoțiația păcii cu turcii în care Franța intră ca mediatoare. NEGRUZZI, S. II 151.
MEDIATÓR1, -OÁRE, mediatori, -oare, adj. (Geom.; despre drepte sau planuri) Care este perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. Locul geometric al punctelor egal depărtate de două puncte date este plamd perpendicular pe segmentul format în mijlocul său. Acest plan se numește plan mediator al segmentului. GEOMETRIA S. 40. ♦ (Substantivat, f.) Dreaptă perpendiculară ridicată pe mijlocul unui segment de dreaptă. Dreapta CD, perpendiculară pe mijlocul segmentului AB, se numește mediatoarea segmentului AB. GEOMETRIA P. 18.
mediatoáre (-di-a-) s. f., g.-d. art. mediatoárei; pl. mediatoáre
mediatór1 (-di-a-) adj. m., pl. mediatóri; f. sg. și pl. mediatoáre
mediatór2 (-di-a-) s. m., pl. mediatóri
mediatoáre (persoană, geom.) s. f. (sil. -di-a-), g.-d. art. mediatoárei; pl. mediatoáre
mediatór adj. m., pl. mediatóri; f. sg. și pl. mediatoáre
mediatór (persoană, med. ) s. m. (sil. -di-a-), pl. mediatóri
MEDIATÓR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.)
MEDIATOÁRE s.f. Perpendiculară ridicată pe mijlocul unui segment de dreaptă. [Pron. -di-a-. / după fr. médiatrice].
MEDIATÓR, -OÁRE adj. 1. (Despre planuri sau drepte) Perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. 2. Factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. ◊ Mediator chimic = substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. // s.m. și f. Cel care face o mediație între doi adversari; împăciuitor, mijlocitor, intermediar. [Pron. -di-a-. / cf. fr. médiateur, lat. mediator].
MEDIATÓR, -OÁRE I. adj. (despre planuri) perpendicular pe mijlocul unui segment de dreaptă. II. s. f. perpendiculară pe mijlocul unui segment de dreaptă. III. s. m. 1. factor intermediar de mediere și transmitere a unui semnal nervos sau umoral de la un organ la altul. 2. substanță chimică eliberată de terminațiile nervoase pentru transmiterea fluxului nervos. IV. s. m. f. persoană, guvern, stat care face o mediație; mijlocitor, intermediar. (< lat. mediator)
MEDIATOÁRE ~ f. Perpendiculară dusă prin mijlocul unui segment de dreaptă. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator
MEDIATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană (sau delegație oficială, guvern) care mediază un acord între două părți; mijlocitor; intermediar. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator
MEDIATÓR2 ~oáre n. Substanță secretată de fibrele nervoase, care transmite influxul nervos celulelor adiacente. [Sil. -di-a-] /<lat. mediator
*mediatór, -oáre adj. și s. Mijlocitor, care intervine ca să stabilească un acord.
MEDIATOR s. intermediar, mijlocitor, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în conflict.)

mediatoare dex

Intrare: mediatoare
mediatoare substantiv feminin
  • silabisire: -di-a-
Intrare: mediator (adj.)
mediator adjectiv
  • silabisire: -di-a-