mediație definitie

10 definiții pentru mediație

MEDIÁȚIE, mediații, s. f. Acțiunea de a media; mediere, mijlocire; intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative și uneori formulând propuneri. [Pr.: -di-a-] – Din fr. médiation.
MEDIÁȚIE, mediații, s. f. Acțiunea de a media; mediere, mijlocire; intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale ori a unei persoane oficiale pentru rezolvarea pașnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative și uneori formulând propuneri. [Pr.: -di-a-] – Din fr. médiation.
MEDIÁȚIE, mediații, s. f. Acțiunea de a interveni între părți adverse (persoane, state etc.) pentru a le aduce la o înțelegere, la un acord; mijlocire.
mediáție (-di-a-ți-e) s. f., art. mediáția (-ți-a), g.-d. art. mediáției; pl. mediáții, art. mediáțiile (-ți-i-)
mediáție s. f. (sil. -di-a-ți-e), art. mediáția, (sil. -ți-a), g.-d. art. mediáției; pl. mediáții, art. mediáțiile (sil. -ți-i-)
MEDIÁȚIE s. v. mediere.
MEDIÁȚIE s.f. Intervenție făcută între doi adversari pentru a-i împăca, pentru a-i face să se înțeleagă; mediere, mijlocire. [Gen. -iei, var. mediațiune s.f. / cf. fr. médiation, lat. mediatio].
MEDIÁȚIE s. f. acțiunea de a media; mediere. ◊ intervenție a unui stat, a unei organizații internaționale, unei persoane oficiale în vederea aplanării sau prevenirii unui conflict. (< fr. médiation)
*mediațiúne f. (lat. mediátio, -ónis), mijlocire, intervenirea cuĭva ca să producă un acord. – Și -áție.
MEDIAȚIE s. intermediu, mediere, mijlocire. (~ lui era necesară.)

mediație dex

Intrare: mediație
mediație substantiv feminin
  • silabisire: -di-a-ți-e