EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul Mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și epoca modernă. [Pl. și: (m.) evi] – Din lat. aevum.
MASS-MÉDIA s. f. Termen care desemnează ansamblul mijloacelor și modalităților tehnice moderne de informare și influențare a opiniei publice, cuprinzând radioul, televiziunea, presa, internetul etc.; mijloace de comunicare în masă. [Pr.: -di-a] – Cuv. engl.
MÉDIA2 s. f. Presă scrisă și audiovizuală. [Pr.: -di-a] – Din fr. média, engl. media.
MÉDIA2 s. f. Presa scrisă și audiovizuală. [Pr.: -di-a] – Din fr. média, engl. media.
MEDIÁ1, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.
MÉDIU1, medii, s. n. 1. Totalitatea condițiilor (relief, climă, sol etc.) în care trăiesc organismele. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului. Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, utilizată pentru înmulțirea microbilor în laborator, în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva; ambianță. 3. Substanță solidă, lichidă sau gazoasă, câmp electromagnetic sau gravitațional etc. în care se desfășoară fenomenele fizice. 4. (În spiritism și în alte practici oculte) Persoană care poate comunica cu spiritele și poate fi intermediar între ele și o anumită persoană. – Din lat. medium.
MÉDIU2, -IE, medii, adj., s. f. 1. Adj. Care se află în mijloc; de mijloc, mijlociu. ◊ Învățământ mediu = treaptă a învățământului public, între învățământul elementar și cel superior. Școală medie = școală de învățământ mediu. Termen mediu = al doilea termen al silogismului. ♦ (Mat.; substantivat, m. pl., în forma mezi) Termenii care se găsesc la mijlocul unei proporții. ♦ Fig. Moderat, echilibrat, ponderat. 2. Adj. Care reprezintă o medie (3). 3. S. f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. ◊ Medie aritmetică = rezultatul obținut din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. Unde medii (și substantivat, f. pl.) = unde radio cu lungimea între 100 și 1000 m; domeniu cuprins între 186,9 m și 571,4 m destinat posturilor naționale de radiodifuziune. ◊ Loc. adv. În medie = luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente; una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultatul obținut din adunarea notelor primite de un elev, de un student etc. și împărțirea acestora prin numărul lor total. ◊ Expr. A (nu)-i ieși sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obține nota de trecere. – Din lat. medius, -a, -um.
EV, evuri, s. n. (Livr.) Perioadă din istoria omenirii cu anumite trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioadă din istoria omenirii cuprinsă între antichitate și epoca modernă. – Din lat. aevum.
MASS-MÉDIA s. n. pl. Totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presă etc.). [Pr.: -di-a] – Cuv. engl.[1]
MEDIÁ, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.
MÉDIU1, medii, s. n. 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului. Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, utilizată pentru înmulțirea microbilor în laborator, în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva; ambianță. 3. Substanță solidă, lichidă sau gazoasă, câmp electromagnetic sau gravitațional etc. în care se desfășoară fenomenele fizice. 4. Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză, de transă și despre care, în practicile oculte, se crede că poate comunica cu spiritele și poate servi ca intermediar între ele și cei vii. – Din lat. medium.
MÉDIU2, -IE, medii, adj., s. f. 1. Adj. Care se află în mijloc; de mijloc, mijlociu. ◊ Învățământ mediu = treaptă a învățământului public, între învățământul elementar și cel superior. Școală medie = școală de învățământ mediu. Termen mediu = al doilea termen al silogismului. ♦ (Mat.; substantivat, m. pl., în forma mezi) Termenii care se găsesc la mijlocul unei proporții. ♦ Fig. Moderat, echilibrat, ponderat. 2. Adj. Care reprezintă o medie (3). 3. S. f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. ◊ Medie aritmetică = rezultatul obținut din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. Unde medii (și substantivat, f. pl.) = unde radio cu lungimea între 100 și 1000 m; domeniu cuprins între 186,9 m și 571,4 m destinat posturilor naționale de radiodifuziune. ◊ Loc. adv. În medie = luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente; una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultatul obținut din adunarea notelor primite de un elev, de un student etc. și împărțirea acestora prin numărul lor total. ◊ Expr. A (nu)-i ieși sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obține nota de trecere. – Din lat. medius, -a, -um.
EV, evuri, s. n. (Livresc) Epocă, eră din istoria omenirii caracterizată prin anumite trăsături care o deosebesc de altele. Cărămizile călătoresc spre sate tot mai îndepărtate, ducînd o dată cu ele temeliile unui nou ev în viața țăranilor: acela al locuințelor de zid. BOGZA, C. O. 227. După viforul epocii contimporane, copiii noștri vor cunoaște un ev al păcii. SADOVEANU, C. 39. Pentru dînșii războiul însemna un eveniment prea îndepărtat, mai mult abstract. Sfîrșitul unei epoci și începutul unui alt ev, cum sînt delimitate capitolele în manualele de istorie. C. PETRESCU, Î. II 217. ◊ Evul mediu = interval de timp caracterizat prin orînduirea feudală și ale cărui limite convenționale sînt căderea Romei (anul 476) și revoluția franceză din 1789. Între aceste două forțe sociale de bază ale orînduirii feudale, se desfășoară de-a lungul întregului ev mediu o luptă înverșunată. IST. R.P.R. 62.
MEDIÁ, mediez, vb. I. Intranz. A mijloci între două sau mai multe părți adverse pentru o înțelegere, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state. – Pronunțat: -di-a.
MÉDIE, medii, s. f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. Medie aritmetică = suma mai multor mărimi împărțită la numărul lor. Medie geometrică v. geometric.Loc. adv. În medie = luînd o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente; una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultat obținut din adunarea notelor obținute de un elev într-o anumită perioadă și împărțirea lor la numărul acelor note și servind la aprecierea sau la clasificarea elevului. – Pronunțat: -di-e.
MÉDIU, -IE, medii, adj. Care se află la mijloc, mijlociu, care constituie o medie. Introducerea indicilor tehnico-economici medii progresivi... [este] o metodă nouă de organizare tehnică a muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/2. ◊ Învățămînt mediu = treaptă a învățămîntului public, urmînd după învățămîntul elementar, în care se predau elemente de cultură generală, cunoștințe teoretice și practice. Școală medie = școală de învățămînt mediu. Rata medie a profitului v. rată. Evul mediu v. ev. (Logică) Termen mediu = termen al unui silogism, care pune în relație pe celelalte două. Pronunțat: -diu.
MÉDIU1, medii, s. n. 1. Natura înconjurătoare în care se află ființele și lucrurile. V. ambianță. Mediul pune la dispoziția ființei vii materia din care se compune, energiile pe care le cheltuiește și excitanții care o pun în mișcare. MARINESCU, P. A. 44. [Animalele] s-au selecționat... și s-au adaptat diferitelor medii. ANGHEL, PR. 74. Mediu geografic = natura înconjurătoare, condițiile naturale exterioare ale vieții sociale (clima, solul, bogățiile subsolului etc.), care constituie una dintre condițiile necesare și permanente ale vieții materiale a societății și un factor care influențează dezvoltarea ei. Adaptare la mediu = evoluție a organismelor animale și vegetale sub influența condițiilor fizice, în vederea viețuirii lor în aceste condiții. Mediu de cultură = hrană oferită organismelor cultivate artificial și care trebuie să cuprindă toate substanțele necesare vieții lor. ♦ Orice substanță care poate fi străbătută de un fluid. Lumina se refractă trecînd dintr-un mediu într-altul. 2. Societatea, lumea din preajma cuiva, totalitatea persoanelor în mijlocul cărora trăiește cineva. Mediul în care a trăit și a lucrat Mihail Eminescu i-a fost cu totul neprielnic. SADOVEANU, E. 83. Faptele se petrec într-un mediu orășănesc. IBRĂILEANU, S. 4. Influența mediului imediat înconjurător asupra artistului e prea vădită. GHEREA, ST. cr. II 20. 3. (În practicile ocultiste) Persoană care pretinde că poate comunica cu spiritele, servind ca intermediar între ele și cei vii.
!Évul Médiu s. propriu n.
mass-média (presă scrisă și audiovizuală) (-di-a) s. f. (o ~ independentă), art. (mass-média (~ actuală), g.-d. art. mass-médiei (prin intermediul ~)
média1 (presă scrisă și audiovizuală) s. f. (în ~), art. média (~ actuală), g.-d. art. médiei (prin intermediul ~)
mediá2 (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 mediáză, 1 pl. mediém (-di-em); conj. prez. 3 să mediéze; ger. mediínd (-di-ind)
médie (-di-e) s. f., art. média (-di-a), g.-d. art. médiei; pl. médii, art. médiile (-di-i-)
médiu1 [diu pron. diu] adj. m., f. médie (-di-e); pl. m. și f. médii
médiu2 [diu pron. diu] s. n., art. médiul; pl. médii, art. médiile (-di-i-)
mass-média s. n. pl. (sil. -di-a)
mediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mediéz, 3 sg. și pl. mediáză, 1 pl. mediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mediéze; ger. mediínd (sil. -di-ind)
médie s. f. (sil. -di-e), art. média (sil. -di-a), g.-d. art. médiei; pl. médii, art. médiile (sil. -di-i-)
médiu adj. m. [-diu pron. -diu], f. médie (sil. -di-e); pl. m. și f. médii
médiu s. n. [-diu pron. -diu], art. médiul; pl. médii, art. médiile (sil. -di-i-)
pătlágină s. f. (sil. -tla-), g.-d. art. pătláginii; pl. pătlágini
răcovínă s. f., g.-d. art. răcovínei; pl. răcovíne
tremurătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tremurătórii; pl. tremurătóri
EVUL MÉDIU s. (IST.) (înv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, vârsta de mijloc.
MASS-MÉDIA s. comunicații de masă.
MEDIÁ vb. v. mijloci.
MÉDIE s. (rar) mijlocie. (~ prețurilor.)
MÉDIU s. ambianță, anturaj, cadru, cerc, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învârte?)
MÉDIU s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem.
MÉDIU adj. v. mijlociu.
PĂTLÁGINĂ s. (BOT.) 1. (Plantago major) (reg.) minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-de-grădină, iarbă-mare, limba-boului, limba-oii, plăcințica-vacii. 2. (Plantago lanceolata) (reg.) căruțele (pl.), limbariță, coada-șoricelului, iarba-tăieturii, limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, limba-șarpelui. 3. (Plantago media) (reg.) iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii. 4. (Plantago gentianoides) (reg.) limba-oii.
RĂCOVÍNĂ s. (BOT.; Stellaria media) (reg.) aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel, scânteiuță, coadă-de-găină, iarba-găinii, iarbă-de-păsări, steluța-fetei, steluță-albă.
RĂCOVÍNĂ s. v. mierluță, rocoțea, scânteioară, scânteiuță.
TREMURĂTOÁRE s. (BOT.; Briza media) (reg.) părășin, iarba-iepurelui.
MASS-MÉDIA s.n. Totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare în masă a informațiilor (radio, televiziune, cinematograf, publicații, disc, magnetofon etc.). [Pron. și mes-midia. / < engl., fr., it. mass media communications].
MEDIÁ vb. I. intr. A mijloci o înțelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron. -di-a. / < lat. mediare].
MÉDIE s.f. 1. Valoarea mijlocie a mai multor mărimi. ◊ Medie aritmetică = număr rezultat din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; medie geometrică = radical al unui produs. 2. Rezultat obținut din adunarea notelor primite de un elev la o materie (sau la toate materiile) și împărțirea sumei totale la numărul lor. [Gen. -iei. / < lat. media].
MÉDIU, -IE adj. De (la) mijloc, mijlociu; care formează, care constituie o medie. ◊ Învățământ mediu = treaptă imediat superioară învățământului elementar; termen mediu = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni. [Pron. -diu. / < lat. medius].
MÉDIU s.n. 1. Natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc. ◊ Mediu geografic = totalitatea condițiilor naturale exterioare ale vieții sociale, care constituie una dintre condițiile necesare și permanente ale vieții materiale a societății și unul dintre factorii care influențează dezvoltarea ei. ♦ Orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen. ◊ Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, folosită pentru înmulțirea microbilor în laborator în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva. 3. (În forma medium) (Cel) care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. [Pron. -diu, var. medium s.n. / cf. lat. medium, fr. médium].
EV s. n. perioadă din istoria omenirii care are trăsături specifice. ◊ Evul mediu = perioada care ține de la apariția modului de producție feudal până la începutul dezvoltării modului de producție capitalist. (< lat. aevum)
MASS-MÉDIA s. n. pl. totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare în masă a informațiilor (radio, televiziune, cinematograf, publicații, disc, magnetofon). (< engl., fr. mass media)
MEDIÁ vb. intr. a mijloci, a face un act de mediație. (< lat. mediare)
MÉDIE s. f. 1. valoare numerică mijlocie a mai multor mărimi. ♦ ~ aritmetică = număr din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor; ~ geometrică = radical al unui produs. 2. rezultat din adunarea notelor primite de un elev și împărțirea sumei totale la numărul lor. (< lat. media)
MÉDIU2, -IE adj. 1. de (la) mijloc, mijlociu; care formează o medie. ♦ învățământ ~ = treaptă superioară învățământului elementar; (log.) termen ~ = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni. 2. (fig.) moderat, echilibrat, ponderat. (< lat. medius)
MÉDIU1 s. n. 1. natura, spațiul înconjurător în care se află o ființă, un lucru etc.; complexul tuturor factorilor care afectează viața și dezvoltarea organismelor. ◊ orice substanță în care se produce sau se propagă un fenomen. ♦ ~ de cultură = soluție nutritivă sterilizată, pentru înmulțirea microbilor în laborator. 2. substanță care poate fi străbătură de un fluid. 3. societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva. 4. (în forma medium) cel care pretinde că poate înlesni comunicarea cu spiritele în practicile oculte. (< lat. medium)
médiu (médii), s. n. – Ambianță, mijlocire. Lat. medium (sec. XVIII). – Der. mediat, adj., din fr. médiat; imediat, adj., adv., din fr. immédiat; median, adj., din fr. médian; mediatiza, vb., din fr. médiatiser; mediator, s. m., din lat. mediator, apare la Radu Popescu (sec. XVIII); mediațiune, s. f., din fr. médiation; medie, s. f. (valoare mijlocie), din lat. media (sec. XIX).
MASS-MÉDIA f. Mijloacele tehnice (ziarele, radioul, televiziunea, cinematograful etc.) care servesc la comunicarea în masă a informațiilor. [Sil. -di-a] /<engl., fr., it. mass media
A MEDIÁ ~éz tranz. (înțelegeri, acorduri între părți) A interveni în calitate de intermediar pentru a înlesni; a pune la cale, contribuind la realizare; a mijloci. [Sil. -di-a] /<lat. mediare
MÉDIE ~i f. 1) Valoare mijlocie a mai multor mărimi. * În ~ luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente. 2) Rezultat obținut prin adunarea notelor primite de un elev sau de un student și împărțirea acestora la numărul lor total. [Sil. -di-e] /<lat. medius, ~a, ~um
MÉDIU1 ~i n. 1) Ansamblu de factori, de obiecte materiale și de condiții fizice, care înconjoară și influențează organismele. 2) Spațiu material în care se află un corp sau în care se desfășoară un fenomen fizic. 3) Ansamblu de condiții externe în care trăiește și se dezvoltă un individ uman. 4) Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale; ambianță care înconjoară o persoană; anturaj; climat; cadru. /<lat. medium
MÉDIU2 medii m. (în practicile oculte) Persoană dotată cu spirite, servind ca intermediar între spirite și cei vii. /<lat. medium
MÉDIU3 ~e (~i) 1) Care se află la mijloc; situat între două părți extreme sau între două lucruri de același fel; de mijloc; mijlociu. Cursul ~ al unui râu. 2) Care este de proporții sau de valoare moderată; de natură foarte obișnuită. Preț ~. Alimentație ~e. 3) Care reprezintă o medie; cu valoare de mijloc. /<lat. medius
PĂTLÁGINĂ ~i f. Plantă erbacee cu frunze mari, ovale, dispuse în rozetă, și cu inflorescență în formă de spic în vârful unei codițe lungi, folosită în scopuri medicinale. /<lat. plantago, ~ginis
RĂCOVÍNĂ ~e f. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare și păroasă, cu frunze alungite, cu flori mici albe și cu fructul o capsulă. [G.-D. răcovinei] /Orig. nec.
TREMURĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse în spiculețe și cu frunze lanceolate care tremură la adierea vântului. /a tremura + suf. ~toare
evul-mediu n. veacul de mijloc, timpul scurs între căderea imperiului de Occident (475) și luarea Constantinopolului de către Turci (1453).
Media f. veche țară în Azia cu cap. Ecbatana.
medie f. număr mijlociu, cantitate mijlocie.
mediu a. mijlociu. ║ n. 1. sunetul vocii între grav și acut; 2. Fiz. spațiu în care e pus un corp: aerul e mediul în care trăim; 3. fig. totalitatea persoanelor printre cari trăiește cineva, apucăturile și ideile lor: a trăi într’un mediu intelectual; 4. la spiritiști: cel ce servă de intermediar între oameni și spirite.
*médie f. (d. mediŭ, ca fr. moyenne, d. moyen, mediŭ, mijlociŭ). Lucru, cantitate care e la mijlocu altora. Număr care arată valoarea pe care ar avea-o fie-care parte a uneĭ sume dacă aceste părțĭ ar rămînea egale fără să se schimbe suma: media între 7, 8 și 9 e 8. Media proporțională între doŭă lungimĭ, lungime care poate ocupa locu celor doĭ mediĭ într’o proporțiune în care cele doŭă lungimĭ date ocupă locu extremilor.
*mediéz v. tr. (d. mediŭ; it. mediare; lat. mediare înseamnă „a împărți în doŭă, a fi la mijloc”). Mijlocesc, stabilesc un acord între alțiĭ.
*médiŭ, -ie adj. (lat. medius, mijlociŭ. V. mez și intermediar). Mijlociŭ, la depărtare egală între extremitățĭ: înălțime medie (V. medie). Gram. Care, în unele limbĭ, ține și de activ, și de pasiv și arată acțiunea subĭectuluĭ asupra luĭ singur, ca rom. mă gîndesc (v. refl.). În istorie, timpu dintre aniĭ 477-1453 (termin întrebuințat întîĭa oară de Hristofor Kellner, profesor universitar la Halle, la 1688). S. n. Fiz. Spațiŭ în care se află un corp: aeru e mediu în care trăĭește omu. Fig. Persoanele, animalele, împrejurările în mijlocu cărora trăĭeștĭ: a trăi într’un mediŭ intelectual, a te adapta medĭuluĭ (a te acomoda nevoilor). Persoană care, în operațiunile spiritiștilor pune oameniĭ în legătură cu spiritele.
EVUL MEDIU s. (IST.) (înv.) secolul de mijloc, veacul de mijloc, vîrsta de mijloc.
MASS-MEDIA s. comunicații de masă.
MEDIA vb. a intermedia, a se interpune, a mijloci, (rar) a negocia.
MEDIU adj. mijlociu. (De calitate, de vîrstă ~.)
MEDIU s. ambianță, anturaj, cadru, cerc, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (În ce ~ se învîrte?)
mediu s. v. CALE. CHIP. FEL. FORMĂ. MANIERĂ. METODĂ. MIJLOC. MOD. MODALITATE. POSIBILITATE. PROCEDARE. PROCEDEU. PROCEDURĂ. PUTINȚĂ. SISTEM.
mass-média s. (comunicații) Totalitatea mijloacelor moderne de comunicare în masă a informațiilor ◊ „[...] realității sau imaginii lor, se substituie în mod progresiv puterea semnelor și a simbolurilor prin mass-media.R.lit. 14 V 73 p. 29. ◊ „Este regretabil [...] că în anumite țări mass-media acordă mai multă atenție faptelor criminale decât acțiunilor sociale de prevenire.” Cont. 10 X 75 p. 12. ◊ „Cartea, ziarul, radioul, cinematograful și televiziunea au devenit tot atâtea componente ale universului audiovizual, tot atâtea surse de informare și cunoaștere, denumite de specialiști «mass-media».Sc. 25 XII 75 p. 2; v. și efemerizare (din engl. mass [communication] media; cf. fr. mass-media; PR 1965; Th. Hristea în LR 6/77 p. 592, VRC 278, M. Gheorghiu în Luc. 14 VII 79 p. 1; DP; DEX, DN3)
média s. f. (comunic.) Mass-media ◊ „Domnul [...] dă interviuri mediei românești spre amuzamentul celei franceze [...]” Strada 11/90 p. 8 (din [mass-] media; D. Urițescu CV 90)
medie, (M), (engl.= mean, mode) parametru statistic utilizat în analiza granulometrică și calculat pe baza curbelor cumulative. M. reprezintă un diametru mijlociu și exprimă o medie a dimensiunilor corespunzătoare percentilelor de 16, 50 și 84.φ 16+ φ 50+ φ 84M =.3
mediu de sedimentare, (engl.= depositional environment) dom., zonă sau areal caracterizat printr-un complex de factori fizico-chimici și biotici care controlează procesul de sedimentare dintr-un anumit loc și dintr-un anumit moment. Astfel, în raport cu poziția sa față de principalii factori externi, apa, aerul și gheața, se poate vorbi de m. subacvatic, m. subaerian și m. glaciar; în raport cu marile unități de relief și agenții care îl modelează, se disting: m. continental (lacustru, fluviatil, paludal, spelean, deșertic, glaciar), m. de tranziție (deltaic, lagunar, de estuar) și m. marin și/sau oceanic (în care se disting diferite zone de sedimentare: litorală, neritică, batială, abisală, hadală). Fiecare m.s. se caracterizează printr-o asociație de sedimente cu trăsături granulometrice, morfometrice, litologice și structurale specifice. V. și sistem depozițional.
MEDIU AERONAUTIC totalitatea factorilor care acționează asupra organismului în timpul zborului.
EV (< lat. aevum) s. n. Perioadă din istoria omenirii. ◊ Evul Mediu = denumire convențională a perioadei din istoria omenirii cuprinsă între Antichitate și Epoca Modernă. Tradițional, în Europa, cuprinde perioada dintre căderea Imperiului Roman de Apus (476) și, după unele opinii, cucerirea Constantinopolului (1453), respectiv descoperirea Americii (1492) sau revoluțiile din Țările de Jos (1566-1606) și din Anglia (1642-1649).
MEDIA, regiune istorică și stat antic, cu centrul la Ectabana, constituit în sec. 8-7 î. Hr., în NV Iranului, de către mezi. Cucerit în 550 î. Hr. de Cirus II, a devenit o satrapie a Imp. Persan.
OCROTIREA NATURII ȘI A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR, revistă științifică editată de Academia Română începând cu 1955 (până în 1974 cu titlul „Ocrotirea naturii”). Are un rol important în impulsionarea activității protecționiste din România și în promovarea conceptelor și normelor organismelor internaționale implicate în ocrotirea naturii și a mediului.
PROGRAMUL NAȚIUNILOR UNITE PENTRU MEDIU (P.N.U.M.; în engl. United Nations Environment Programme – U.N.E.P.), organ subsidiar al Adunării Generale a O.N.U. de asistență multilaterală, cu sediul la Nairobi, creat în 1972, în scopul de a furniza statelor membre ale organizației sau altor organe și instituții specializate din sistemul Națiunilor Unite asistență în domeniul protejării mediului. Resursele programului provin din bugetul O.N.U. și contribuții voluntare ale statelor membre ale organizației.
SCHIMBĂRI GLOBALE ALE MEDIULUI, modificări de mare amploare ale condițiilor de viață la nivelul întregii planete. În trecutul geologic au avut loc numeroase astfel de schimbări, din cauze încă insuficient cunoscute. În prezent există temerea că astfel de modificări se vor produce în scurt timp ca urmare a unor acțiuni antropice care pun în pericol echilibrul natural al Terrei; se consideră că chiar, pe lângă variațiile climatice normale, au început să se manifeste și unele tendințe ale acestor s.g., care vor avea implicații profunde asupra societății omenești. Printre cauze se numără emisiile de gaze cu efect de seră, îndeosebi prin arderea combustibililor fosili, utilizarea unor produse artificiale ca halonii și clorofluorurile de carbon, care distrug stratul de ozon, distrugerea pe scară largă a pădurilor (îndeosebi a celor tropicale), agricultura intensivă, puternic chimizată și mecanizată (inclusiv marea extindere a orezăriilor inundate și a a fermelor de bovine, surse de gaze cu efect de seră), eliberarea de gaze din haldele de gunoi. Printre consecințele prognozate se numără: încălzirea climatică globală, modificarea circulației atmosferice și deci a regimului pluviometric (și creșterea frecvenței și razei de acțiune a unor fenomene climatice extreme – uragane, tornade, viscole, dar și a ariilor afectate de deșertificare), modificarea traseelor curenților marini, creșterea nivelului oceanului (ca urmare a topirii calotelor glaciare) și inundarea ins. joase, a deltelor și a câmpiilor, reducerea biodiversității și modificări ale ecosistemelor terestre și marine (afectate și de acțiuni antropice directe), redistribuirea pe glob a culturilor agricole, creșterea incidenței cataractei și cancerului de piele (datorită subțierii stratului de ozon) și extinderea la latitudini medii a unor boli tropicale.
MÉDIU, -IE adj. (< lat. medius): în sintagma diateză medie (v.).
Med/eu, -eoa, -ia, iești v. Amedeu.
Briza media L. (syn. B. tremula Koeler). Plantă erbacee, perenă (înaltă de 35-45 cm) cu ramuri subțiri pe o tulpină erectă. Frunze rugoase, scurt-plane, liniare. Flori hermafrodite, în formă de spic (spiculețe de cca 7 mm lungime), verzi sau violacee. Înflorește primăvara-vara.
Doodia media R. Br. Specie cu frunze (cca 0,45 m lungime, cca 9 cm lățime) cu foliolele liniare, dentate, cele dinspre vîrf unite, iar cele de la -bază cordiforme, libere. Sori scurți, lunguieți, în 1-2 rînduri, distanțați. Pețioli lungi de,.17 cm, glabri, negrii.

media dex

Intrare: media (presă)
media presă
Intrare: mass-media
mass-media substantiv feminin
  • silabisire: -di-a
media presă
masă 2 pl. mase substantiv feminin
Intrare: media (verb)
media verb verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -di-a
Intrare: mediu
mediu adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -di-e
  • pronunție: -diu pr. -dĭu
Intrare: Media (nume)
Media nume
Intrare: medie
medie substantiv neutru substantiv feminin
  • silabisire: -di-e
  • pronunție: -diu pr. -dĭu
Intrare: Media (țară)
Media țară
Intrare: Evul Mediu
Evul Mediu substantiv propriu neutru articulat (numai) singular
Intrare: Briza media
Briza media   nomenclatura binară
Intrare: Doodia media
Doodia media   nomenclatura binară