medalion definitie

14 definiții pentru medalion

MEDALIÓN, medalioane, s. n. 1. Bijuterie de formă rotundă sau ovală, care încadrează sau închide între două capace o fotografie, o pictură, o șuviță de păr etc. și care se poartă de obicei la gât. ♦ Ramă ovală sau rotundă în care este fixată o fotografie sau un tablou; p. ext. fotografie sau tablou fixat într-o astfel de ramă. 2. Element decorativ de formă circulară sau ovală, folosit în arhitectură, mobilier etc. și cuprinzând un basorelief, o inscripție, un portret etc. 3. Scriere literară în proză de mici dimensiuni, pe o anumită temă, în care sunt schițate trăsăturile fundamentale ale vieții și operei unei personalități, adesea urmată de exemplificări din opera acesteia. [Pr.: -li-on] – Din fr. médaillon (după medalie). Cf. it. medaglione.
MEDALIÓN, medalioane, s. n. 1. Bijuterie de formă rotundă sau ovală, care încadrează sau închide între două capace o fotografie, o pictură, o șuviță de păr etc. și care se poartă de obicei la gât. ♦ Ramă ovală sau rotundă în care este fixată o fotografie sau un tablou; p. ext. fotografie sau tablou fixat într-o astfel de ramă. 2. Element decorativ de formă circulară sau ovală, folosit în arhitectură, mobilier etc. și cuprinzând un basorelief, o inscripție, un portret etc. 3. Scriere literară în proză de mici dimensiuni, pe o anumită temă, în care sunt schițate trăsăturile fundamentale ale vieții și operei unei personalități, adesea urmată de exemplificări din opera acesteia. [Pr.: -li-on] – Din fr. médaillon (după medalie). Cf. it. medaglione.
MEDALIÓN, medalioane, s. n. 1. Obiect de podoabă, de formă ovală sau rotundă, în interiorul căruia se păstrează o fotografie sau altă amintire și care se poartă atîrnat la gît mai ales de către femei. Luă în mînă toate medalioanele, le deschise. DUMITRIU, N. 85. La gît purta un lanț de aur cu medalion. CAMIL PETRESCU, O. I 347. ♦ Ornament de formă rotundă sau ovală, în interiorul căruia este pictat sau sculptat în basorelief un. motiv decorativ. 2. Fotografie, tablou de formă ovală sau rotundă. Îmi defilează pe dinainte... Matei Basarab și Vasile Lupu, cu căciuli, în medalioane – toată istoria pînă la sfîrșitul cărții. SAHIA, N. 49. 3. (Arhit.) Ornament de formă rotundă sau ovală, cuprinzînd un basorelief sau o inscripție. Opt statue de marmoră frigiană viorie, cu întreite frize, cu timpane și cu medalioane sculptate. ODOBESCU, S. III 71. – Pronunțat: -li-on.
medalión (-li-on) s. n., pl. medalioáne
medalión s. n. (sil. -li-on), pl. medalioáne
MEDALIÓN s. (înv.) left. (Purta la gât un ~.)
MEDALIÓN s.n. 1. Bijuterie ovală sau rotundă în care se păstrează o fotografie sau o mică amintire și care se poartă de obicei la gât. 2. Fotografie sau tablou de formă ovală sau rotundă. 3. Ornament rotund sau oval care cuprinde un basorelief, o inscripție. ♦ Motiv în formă de romb care se aplică în mijlocul unei țesături. 4. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală. 5. Scurtă scriere literară în proză, articol critic în care se schițează portretul unei personalități. ♦ Spectacol, emisiune etc. dedicată evocării unui compozitor sau unui scriitor. [Pron. -li-on. / < fr. médaillon, cf. it. medaglione].
MEDALIÓN s. n. 1. bijuterie ovală sau rotundă în care se păstrează o fotografie, o mică amintire (care se poartă la gât). 2. ornament rotund sau oval de fațadă sau de mobilier, care cuprinde un basorelief, o inscripție. ◊ motiv în formă de romb care se aplică în mijlocul unei țesături. 3. preparat culinar de formă rotundă sau ovală. 4. scurtă scriere literară în proză, articol critic în care se schițează portretul unei personalități. ◊ spectacol, emisiune dedicată evocării unui scriitor, muzician etc. (< it. medaglione, fr. médaillon)
MEDALIÓN ~oáne n. Bijuterie de formă rotundă sau ovală, în care se include o fotografie sau o șuviță de păr a unei persoane scumpe și care se păstrează, de obicei, la gât. [Sil. -li-on] /<fr. médallion
medalion n. 1. medalie mare; 2. bijuterie ovală în care se închide un portret, păr, etc.; 3. basso-relief de formă rotundă.
*medalión n., pl. oane (fr. *médaillon, d. it. medaglione, augm. d. medaglia, medalie; sp. medallon, pg. medalhâo). Gĭuvaĭer care se închide și se deschide, care poate avea în el un chip și care se poartă de femeĭ la gît.
MEDALION s. (înv.) left. (Purta la gît un ~.)
disc-medalión s. n. Disc reprezentativ pentru un cântăreț ◊ „Acum se pregătește un disc-medalion ce va înregistra piesele sale de succes.” Săpt. 14 XI 69 p. 3. ◊ „Pe A. M. nu l-am găsit încă pe un disc-medalion (pe care îl vom avea, totuși, în acest an)” Săpt. 21 IV 72 p. 13 (din disc + medalion)
MEDALIÓN s.n. În gastronomie, felie de formă rotundă sau ovală de carne (mușchi sau mușchiuleț de vițel sau de porc), de piept de pasăre, de pește, de crustacee sau de ficat de gâscă.

medalion dex

Intrare: medalion
medalion substantiv neutru
  • silabisire: -li-on