Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru medaliere

MEDALI├ü, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din medaliat (derivat regresiv).
MEDALI├ëRE, medalieri, s. f. Faptul de a medalia. ÔÇô V. medalia.
MEDALI├ü, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] ÔÇô Din medaliat (derivat regresiv).
MEDALI├ëR, medaliere, s. n. Colec╚Ťie de medalii; mobil─â cu sertare ├«n care se p─âstreaz─â medaliile. ÔÇô Pronun╚Ťat: -li-er.
MEDALI├ëR, medaliere, s. n. Colec╚Ťie de medalii; mobil─â cu sertare ├«n care se p─âstreaz─â aceste colec╚Ťii. [Pr.: -li-er] ÔÇô Dup─â fr. m├ędaillier.
medali├í (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 medali├íz─â, 1 pl. medali├ęm (-li-em); conj. prez. 3 s─â medali├ęze; ger. medali├şnd (-li-ind)
!medali├ęre (-li-e-) s. f., g.-d. art. medali├ęrii; pl. medali├ęri
medali├í vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. medali├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. medali├íz─â, 1 pl. medali├ęm (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. medali├ęze; ger. medali├şnd (sil. li-ind)
medali├ęr s. n., pl. medali├ęre
medali├ęre s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. medali├ęrii
MEDALIÁ vb. v. decora.
MEDALI├ü vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iaz─â, ger. -iind. / cf. fr. m├ędailler].
MEDALI├ëR s.n. Colec╚Ťie de medalii; mobil─â pentru p─âstrarea medaliilor. [Pron. -li-er. / cf. fr. m├ędaillier].
MEDALIÉRE s.f. (Rar) Primire sau acordare a unei medalii. [Pron. -li-e-. / < medalia].
MEDALI├ü vb. tr. a distinge cu o medalie. (< fr. m├ędailler)
MEDALI├ëR s. n. colec╚Ťie de medalii: mobil─â pentru p─âstrarea acestora. (< fr. m├ędaillier)
A MEDALI├ü ~├ęz tranz. (persoane) A aprecia, acord├ónd o medalie. [Sil. -li-a] /Din medaliat
*medali├ęz v. tr. (d. medalie; fr. m├ędailler). Onorez d─âruind o medalie.
medalia vb. v. DECORA.

Medaliere dex online | sinonim

Medaliere definitie

Intrare: medalia
medalia verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -li-a
Intrare: medaliere
medaliere substantiv feminin
  • silabisire: -li-e-
Intrare: medalier
medalier substantiv neutru