MEDALIÁ, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv).

MEDALIÁT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins cu o medalie; decorat. [Pr.: -li-at] – Medalie + suf. -at (după fr. médaillé).

MEDALIÁ, medaliez, vb. I. Tranz. A distinge cu o medalie; a decora. [Pr.: -li-a] – Din medaliat (derivat regresiv).

MEDALIÁT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins cu o medalie; decorat. [Pr.: -li-at] – Medalie + suf. -at (după fr. médaillé).

MEDALIÁT, -Ă, medaliați, -te, adj. Care a fost distins u o medalie. V. decorat. Bogoslovul ( = teo- log) medaliat s-a întors la locul său încet și cu capul plecat. CONTEMPORANUL, IV 6.

medaliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 medaliáză, 1 pl. medaliém (-li-em); conj. prez. 3 să medaliéze; ger. medaliínd (-li-ind)

medaliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. medaliéz, 3 sg. și pl. medaliáză, 1 pl. medaliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. și pl. medaliéze; ger. medaliínd (sil. li-ind)

MEDALIÁ vb. v. decora.

MEDALIÁT adj. v. decorat.

MEDALIÁ vb. I. tr. A acorda o medalie. V. decora. [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. médailler].

MEDALIÁT, -Ă adj. Care a fost premiat, distins cu o medalie. [Pron. -li-at. / cf. fr. médaillé].

MEDALIÁ vb. tr. a distinge cu o medalie. (< fr. médailler)

A MEDALIÁ ~éz tranz. (persoane) A aprecia, acordând o medalie. [Sil. -li-a] /Din medaliat

MEDALIÁT ~átă (~áți, ~áte) Care a fost distins cu o medalie. [Sil. -li-at] /medalie + suf. ~at

medaliat a. care a primit o medalie: soldat medaliat.

*medaliéz v. tr. (d. medalie; fr. médailler). Onorez dăruind o medalie.

medalia vb. v. DECORA.

medaliat adj. v. DECORAT.

medaliat, -ă, medaliați, -te adj. (deț.) grațiat de președintele țării.