MECÓNIU s. n. 1. Suc de mac; opiu. 2. Materie pe care o elimină ca excremente fătul, imediat după naștere. – Din fr. méconium, lat. meconium.

MECÓNIU s. n. 1. Suc de mac; opiu. 2. Materie pe care o elimină ca excremente fătul, imediat după naștere. – Din fr. méconium, lat. meconium.

MECÓNIU s. n. Materia pe care o elimină ca excremente fătul imediat după naștere.

mecóniu [niu pron. niu] s. n., art. mecóniul

mecóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. mecóniul

MECÓNIU s. v. opiu.

MECÓNIU s.n. Materie fecală pe care o elimină pruncul imediat după naștere. [Pron. -niu. / < fr. méconium, cf. lat. meconium, gr. mekonion – suc de mac, opiu].

MECÓNIU s. n. substanță galben-verzuie, prima eliminare fecală a nou-născutului. (< fr. méconium, lat. meconium)

MECÓNIU n. Materie fecală eliminată de făt imediat după naștere. /<fr. méconium, lat. meconium

meconiu s. v. OPIU.